Lectia elena musteste de invataminte, pentru cine are ochi sa vada, urechi sa auda si minte sa priceapa. Nimic din ceea ce este „oficial” nu este, de regula, si real, iar romanii nu se poate sa nu fi inteles asta in deceniile de minciuna institutionalizata, in care li s-a spus ca traiesc bine, cand de fapt fac foamea, ca au locuri de munca berechet, cand in realitate unul din trei trage targa pe uscat, sau ca Europa arunca in noi cu miliarde de euro cand, daca stai si socotesti, mai mult aruncam noi cu bani in ea.

Criza economica fara precedent care macina Grecia scoate pe zi ce trece la iveala rufele murdare, nu atat ale urmasilor lui Pericle - care, fie vorba intre noi, au in spate un lung sir de tepe date bugetului comunitar si func­tionarilor scrobiti de la Bruxelles - cat cele ale imaculatei Europe si ale institutiilor sale cheie.

Ce aflam noi, astia, de la marginea imperiului, ca inseamna solidaritatea euro­peana, acel „la bine si la rau” pentru care, in corpore, 22 de milioane de romani au ales sa le fie mai intai rau si foarte rau, inainte si imediat dupa aderare, pentru ca pe termen lung sa le fie binisor? Un balon de sapun, pro­paganda pentru mase - sunt primele doua raspunsuri, ab­solut spontane, formulate strict dupa  vizibila fofilare a liderilor Uniunii Europene care, cand vine vorba despre sprijinul acordat unei economii in deriva, victima in primul rand a speculatiilor financiare mondiale, nu sunt deloc convinsi ca trebuie sa dea o mana de ajutor.

Zilele acestea s-a discutat la nesfarsit despre cum este afectata moneda europeana de minciunile guvernului de la Atena, despre cum acelasi guvern facea (fara stirea institutiilor europene) jocuri financiare cu bancherii americani si despre istoricul dezastruos al deficitelor bugetare excesive ale Greciei - semn evident al unei imprudente deloc intam­platoare. Nu s-a po­menit insa o vorba despre complicitatea discreta a gar­dienilor disciplinei fiscale a Uniunii Europene, despre impli­catiile orientarii politice a Executivului elen sau despre interesele, altele decat cele cunoscute publicului larg, din jurul pozitiei geostrategice a Greciei. 

Comisia Europeana stie de mult ce schelete ascund grecii in dulap. Nu din raportarile oficiale, ci din informatiile culese pe alte canale decat cele cunoscute profanilor intr-ale politicii. Banca Centrala Europeana cunostea si ea, de ceva vreme, chiar ani am putea spune, cum sta treaba cu sta­bilitatea sistemului financiar-bancar grecesc.

Acolo existau probleme inca inainte de izbucnirea crizei de sub­prime si de propagarea acesteia catre bancile europene. A existat suficient timp si marja de manevra pentru prevenirea degrin­goladei care, iata, ameninta sa scufunde inclusiv Romania.

Cu siguranta insa nu a existat si dorinta, iar acum este clar ca nici sinceritate in recunoasterea vinovatilor nu este. Su­perficial si manipulativ, aflam ca cine il minte pe domnul diriginte (Comisia Europeana), nu este disciplinat (cheltuieste mai mult decat castiga) si vorbeste tare in timpul orei (pre­mierul elen a protestat zgomotos fata de ostracizarea tarii sale, aratand ca aceasta este in primul rand victima spe­culatiilor financiare) va fi dat afara din clasa (zona euro). Si doar stim cu totii ce pret platesti, ca tara, sa prinzi un loc in banca, nu?