La aproape un an de la summitul G20, din aprilie 2009, de la Londra, cand liderii marilor economii ale lumii au convenit asupra necesitatii unor reglementari stricte al sistemelor bancare, nimic nu s-a schimbat. Au existat numeroase idei, multe propuneri, se vorbeste despre taxe pe bonusuri, pe tranzactii financiare, dar prea putine state au trecut de la vorbe la fapte. Este vorba de Marea Britanie, SUA si Franta, care au decis taxarea bonusurilor. ii

Presedintele bancii americane de afaceri, Goldman Sachs, Lloyd Blank­fein, va primi o prima „modesta” de noua milioane de dolari, mult sub previziunile presei, care a evocat diferite cifre, mergand pana la 100 de milioane de dolari. Diminuarea sumei, constituita exclusiv din titluri, a fost perceputa drept un gest de bunavointa fata de opinia publica si mediile politice ale SUA. In 2008, Blankfein, care conduce cea mai prestigioasa institutie de pe Wall Street, fiind privit drept cel mai puternic din cauza influentei sale, a fost recom­pensat cu 68 mil. $, din care 40% in numerar. Oricum, averea lui in titluri Goldman Sachs este evaluata la aproape 500 mil. $.

Omologul lui de la JP Morgan Chase, Jamie Dimon, cu un salariu anual de un milion de dolari, va incasa un bonus pentru 2009 de 16,5 milioane de dolari in titluri si optiuni, care vor fi varsate, ca si in cazul lui Blankfein, in transe diferite. „Nu suntem surzi la ape­lul la moderatie in cazul remu­ne­ratiilor. Indemnurile au fost auzite”, a spus directorul financiar al Goldman Sachs, David Viniar. In replica, prese­dintele Barack Obama s-a declarat indig­nat de atitudinea marilor institutii financiare de pe Wall Street, care inca­seaza salarii uriase in timp ce 10% dintre americani nu au un loc de munca.

Fiecare cu sugestiile lui   

Printre numeroasele sugestii si idei privind reglementarea sistemelor finan­ciare si bancare, trei piste revin frecvent in atentie: impunerea unei versiuni moderne a faimosului „Glass Steagall Act”, o taxa pe bonusurile traderilor si noi limitari ale activitatilor de risc efec­tuate de banci.

1. In vigoare in Statele Unite din 1934 pana in 1990, principiul „Glass Steagall Act” consta in separarea juridica a activitatilor de creditare de cele de piata. O versiune primitiva a textului impunea chiar o independenta totala intre struc­turile specializate pe categorii de acti­vitate. In timpul actualei crize financiare s-a spus, printre altele, ca bancile deve­nite „universale” poarta respon­sa­bilitatea pentru devierile de pe piete, opera­tiunile de creditare si de colectare a depozitelor permitand, intr-un fel, finantarea speculatiilor cu instrumente derivate sau titrizarea activelor.

2. Taxa pe bonusuri, justificata in mare masura, trebuie sa se mentina in limite rezonabile. In caz contrar, bancile vor gasi solutii pentru a evita posibilele „daune”, precum cresterea lefurilor fixe pen­tru angajati. Potrivit unui studiu international realizat de Cabinetul Mer­cer pe un numar de 42 de banci, 65% dintre acestea au procedat la marirea salariului de baza si 83% au diminuat ponderea bonusurilor din remuneratii.

Expertul Eric Singer este de parere ca aceste majorari ridica problema flexibi­litatii, pentru ca ele nu pot fi reduse in cazul unor performante negative, cu reper­cusiuni asupra competitivitatii ban­cilor. O astfel de taxa de 50% din valoarea totala a bonusurilor care depa­sesc 39.200 $ a fost introdusa in Marea Britanie, unde a primit numele de „taxa Tobin”. Inspirat de acest model, pre­sedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, a decis un impozit similar.

Congressmanii americani, care ela­boreaza propriile planuri de regle­men­tare a sectorului financiar al SUA, au propus introducerea unui impozit de 50% pe bonusurile de peste 400.000 $. Masura ar urma sa aduca in vistieria tarii 10 mld. $. Sunt vizate bancile care au beneficiat, pe durata crizei, de un ajutor de peste 5 mld. $ din programul TARP de sustinere a sectorului financiar. 

3. Punerea in practica a noilor reguli in materie de fonduri proprii este prezentata de analisti drept cea mai realista masura. Concret, explica acestia, este vorba de obligarea bancilor de a mobi­liza capitaluri proprii propor­tio­nale riscurilor reale generate de diferite activitati.

4. O colectare speciala de mijloace puse la dispozitie de institutiile finan­ciare pentru crearea unui fond interna­tional de sprijinire a bancilor in cazul unor situatii de criza. Ideea a fost lansata la recentul Forum economic mondial de la Davos si a fost bine primita de bancherii si politicienii prezenti la eveniment. Conducerea FMI a calificat initiativa drept practica. Daca ideea va prinde viata, aceste mijloace vor deveni colac de salvare pentru institutiile in dificultate. Pana acum s-a recurs la banii contribuabililor.

5. Taxa mondiala pe tranzactii financiare este o alta idee lansata de Ger­mania, care respinge varianta de impo­zitare a bonurilor. Sugestia, care s-a bu­cu­rat de aprobarea liderilor euro­peni, va fi studiata de Fondul Monetar Inter­national. Printre altele, liderii euro­peni nu au acceptat scenariul prezentat de prim-ministrul Marii Britanii Gor­don Brown si de presedintele francez, Sar­kozy, privind instituirea unei taxe mon­diale pe bonusurile bancare varsate in 2009.

Deutsche Bank va cheltui 225 mil. euro

Cea mai mare banca a Germaniei, Deutsche Bank, va varsa in vistieria Marii Britanii 225 mil. euro, suma care reprezinta valoarea taxei de 50% pe bonusurile angajatilor care lucreaza in filialele institutiei din Londra. Este vorba, in total, de 8.000 de oameni. Nu se stie insa cati dintre acestia vor primi plati compensatorii de peste 25.000 de lire sterline. „Daca nu am varsa bonu­suri, mediul de afaceri britanic ar fi pus in pericol”, a declarat presedintele Deutsche Bank, Josef Akermann.

„As fi sincer uluit daca as auzi ca alte banci procedeaza altfel”, a spus el, precizand ca, daca Marea Britanie va decide sa aplice acest impozit si pe viitor, multe structuri financiare vor dori sa se retraga de pe piata londoneza. Daca bonusurile sunt relativ egale cu cele achitate de Deutsche Bank, bugetul britanic va primi aproximativ 2.000 mld. lire sterline pe seama celor 75.000 de salariati care lucreaza la Londra. „Initial, autoritatile britanice au estimat ca vor incasa 550 mil. lire sterline”, spune John Terry, expert al cabine­tului Price­water­houseCoopers.

Acum nu mai exista nicio indoiala ca suma va fi considerabil mai ridicata: intre 2 si 4 mld. lire sterline, potrivit calculelor lui Terry. In 2009, veniturile bugetare ale Marii Britanii s-au cifrat la 496 mld. lire sterline. Anul trecut, cei 14.000 de salariati ai filialelor Deutsche Bank au beneficiat de prime in valoare medie de 347.000 de euro. In total, in acest scop au fost cheltuite 11,3 mld. euro sau 37% din venituri, com­pa­rativ cu 44% in 2005-2007.

Moody's ameninta

Agentia internationala de notare Moody’s a promis ca va retrage Statelor Unite ratingul maxim de credit. Motivul even­tualei revizuiri il constituie ritmul lent al cresterii economice, precum si sporirea cheltuielilor bugetare si a datoriei de stat.
­­­­­­­
Nu este primul asemenea avertisment. Primul a fost lansat in noiembrie 2009, cand Moody’s a declarat ca SUA vor pierde ratingul Aaa daca Administratia americana nu va reusi in urmatorii trei-patru ani sa reduca deficitul bugetar pana la un nivel controlabil.

Mingea este in tabara politicienilor

Ministrul german de Finante, Wolfgang Shauble, a propus ca in luna mai, la summitul G20 de la Berlin, sa fie analizate masurile politice vizand reglementarea sectorului bancar.
­­­­­­­
Comentand, cotidianul „Die Welt” scria ca a venit timpul ca toate ideile, sugestiile si programele propuse de diferite guverne sa fie supuse unei examinari minutioase, pentru a gasi o abordare comuna a acestei probleme.
­­­­­­­
„In trecut, liderii lumii s-au intalnit de nenumarate ori si au promis foarte multe. Dar obiectivele stabilite de la bun inceput, precum stabilizarea bancilor cu ajutorul cresterii propriului capital, nu au fost inca atinse. Practic, nimic nu se intampla nici in ceea ce priveste elaborarea unor norme generale de lichidare a bancilor necompetitive si al caror eventual faliment reprezinta o amenintare pentru pietele financiare in ansamblul lor.
­­­­­­­
Numai daca toate aceste aspecte vor fi discutate la Berlin si numai daca se va ajunge la un consens vizand caile de actiune se va putea vorbi de un pas inainte pe calea reglementarii sistemului financiar mondial. Numai asa se va putea evita, pe viitor, o criza similara celei actuale”, scrie „Die Welt”.