Desi premierul Emil Boc a declarat ieri in fata Camerei Deputatilor ca de procesul legislativ trebuie sa se ocupe Parlamentul, mai mult de jumatate din activitatea ultimelor trei parlamente, 2001-2004, 2005-2008 si 2009 pana astazi, a constat in promulgarea de legi de aprobare si de respingere a ordonantelor Guvernului. Prin urmare, sunt indreptatite acuzele politicienilor din opozitie, indiferent de mandat, ale organizatiilor civice, ale organismelor europene ca Romania este o tara condusa prin ordonanta de urgenta? „Financiarul” va prezinta in cifre ce au insemnat noua ani de guvernare intr-o republica parlamentara.

Guvernul Adrian Nastase a emis, pe durata celor patru ani de mandat, 2001-2004, nu mai putin de 1.020 de ordonante simple si de urgenta. Ma­jo­ritatea au fost de urgenta (OUG), pentru cele simple (OG) Executivul fiind abilitat numai pe durata vacantelor parlamentare.

Prin comparatie, Parlamentul pare ca a fost cu mult mai harnic, promulgand 2.690 de legi in aceiasi patru ani. Partea interesanta vine daca facem si o analiza calitativa a activitatii celor doua Camere legislative. Din 2.690 de legi, 1.643, adica aproape doua treimi, au fost pentru aprobarea/respingerea de ordonante ale Gu­ver­nu­lui. Restul, 1.047, au fost legi strict par­lamentare, adica promulgate la initiativa Le­gislativului, nu venite de la Palatul Victoria.

Se observa ca scorul Parlament-Executiv in mandatul 2001-2004 a fost de 1.047 de legi „strict parlamentare” la 1.020 de ordonante simple si de urgenta. Cat despre faptul ca numarul legilor de aprobare/respingere a ordonantelor este mai mare decat al actelor emise de guvern in cei patru ani (1.643 la 1.020) se explica prin aceea ca Parlamentul a avut de muncit si la ordo­nan­tele guvernelor anterioare, dinaintea alegerilor din 2000, care au zacut cu anii prin sertarele le­gi­uitorilor. Cel mai prolific an in mandatul despre care vorbim a fost 2001. Guvernul Nastase a adoptat 283 de OG-uri si OUG-uri. Parlamentul a votat 796 de legi, dintre 649 au fost pentru aprobarea/respingerea de ordo­nante.              

Daca luam in calcul varianta ideala, in care Legislativul a pro­mul­gat cate o lege pentru fiecare or­do­nan­ta a ­Ca­bi­ne­tului Nastase, tot raman 366 de legi emise pentru ordonante care nu puteau proveni decat de la gu­vernarile ante­rioare. De asemenea, se vede ca, intr-un singur an, Guvernul a emis de doua ori mai multe ordonante (283) decat a votat Legislativul legi „strict parlamentare” (147).

Cifrele au fost obtinute comparand incrucisat baza de date a Monitorului Oficial, arhiva de pe site-ul Guver­nului si cea a Camerei Deputatilor. Consti­tu­tia obliga Parlamentul sa aprobe sau sa respinga prin lege ordo­nantele emise de Guvern. Numai ca intre intrarea in vigoare a unei or­donante si, sa zicem, respingerea ei de catre Parlament pot trece ani. In acest interval, actul Guvernului si-a produs efectele, dupa care vine Parlamentul si spune ca ordonanta nu a fost buna si o anuleaza. Pentru aceasta situatie, Constitutia are o singura fraza, la articolul 115: „Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei”.

Mandatul Tariceanu

Cabinetul Calin Popescu-Tariceanu a emis in mandatul sau 928 de or­do­nante simple si de urgenta. Parl­a­mentul a votat in aceeasi perioada un total de 1.627 de legi, dintre care aproape jumatate, 764, au fost pentru aproba­rea/respingerea de ordonante. Spre deosebire de legislativul 2001-2004, cel din perioada 2005-2008 a fost mai lenes si nu a acoperit prin legi dedicate nici macar numarul de ordonante emise de Executiv. Este clar ca o buna parte din datoria sa a pasat-o actualului Parla­ment. Asta ca sa nu mai vorbim despre mostenirea pre­luata de la predecesori: de exemplu, in 2005 a fost votata in Parlament o ordonanta din 1997, iar in 2007 era votata o alta ordonanta, din 2002. Ca si in cazul precedent, primul an de mandat (2005) a fost cel mai spornic. Exe­cutivul a emis 265 de OG-uri si OUG-uri, iar legislativul 415 legi. Dintre acestea, mai bine de jumatate (238) au fost pentru apro­ba­rea/respingerea de ordonante. In 2008, cand Guvernul da­dea 258 de ordonante, Parlamentul pro­mulga 153 de legi „strict parlamenare”.

Start Boc

Guvernul Emil Boc a emis in primul an de mandat, 2009, un numar de 144 de ordonante simple si de ur­genta. Mai putine decat a putut sa voteze Parla­men­tul, care, cu mos­te­nirea primita din man­datul pre­cedent, a promulgat 258 de legi pentru apro­ba­rea/respingerea de ordonante. In total au fost doua treimi legi care au dublat activitatea Guver­nu­lui, dintr-un total de 391. Legi proprii ale Par­la­men­tului, doar 133, cel mai mic numar din tot intervalul analizat, 2001-2009. De altfel, si numarul ordo­nantelor emise anual de vreun Ca­bi­net este cel mai mic din intreaga perioada.

Sefii de partid fac legea la Guvern

Rugat sa comenteze aceste rezultate, Adrian Moraru de la Institutul de Politici Publice a declarat pentru „Financiarul” ca „aceste date consfintesc o realitate: conducerile partidelor se concentreaza in functiile din Cabinet si, prin urmare, sediul initiativelor legislative se muta din Parlament catre Guvern.

Asta chiar daca acesti politicieni sunt si parlamentari. Unii dintre ministri nu au nici macar o initiativa, trecand totul prin meca­nismul de initiere de legi al Gu­vernului. Cred ca aceasta este o situatie tem­po­rara, care se va indrepta in cel mult doua man­date”. El nu este de parere ca acesta ar fi un argument pentru trecerea la Parlament uni­cameral, dar este de acord ca Guvernul este prea activ in zona legislativa: „Cred ca daca ne uitam la faptul ca Guvernul administreaza tara pe baza unui program de guvernare care tre­buie transpus in practica si printr-o serie de ma­suri legislative, atunci acesta ramane sa joace un rol important, prin initiativele cu efect major in societate. Insa numarul de initiative ale Gu­ver­nului ar trebui sa fie semnificativ mai redus decat al celor provenite de la parlamentari”.