Profit de faptul ca momentul pare fast pentru o dezbatere pe fond - toate cele trei partide importante din Romania incearca sa se redefineasca -, asa incat o discutie despre „(re)constructia dreptei” merita, cred, sa fie purtata. De-a lungul timpului m-ai considerat „contrarian” - si asa mai departe -, dar eu am avut motivele mele sa fiu sceptic. Am sa-ti spun doua dintre ele, pentru ca sunt si cele mai importante.

1. Nu am fost niciodata convins ca grupul liberal din PD-L are o putere reala, ci ca este folosit mai degraba ca decor de lux si pentru a mai lua din electoratul PNL. Poate ca lucrurile se vor schimba - si cand se vor schimba vom discuta altfel -, dar pana atunci solidul efort intelectual depus de tine, de Valeriu Stoica si de altii mi se pare mai degraba utopic. Mastodontii sunt needucabili (printre altele, si pentru ca se cred „pragmatici”) si vor pieri pe limba lor.

2. Stii bine ca m-am opus ideii unui „mare partid de dreapta” inca de cand tu si Valeriu Stoica ati lansat-o prima oara, cu destui ani in urma. De la (re)nasterea lor postdecembrista si pana astazi, partidele politice romanesti au ignorat complet dimensiunea doctrinara. Polit­i­cienii nu reusesc sa inteleaga utilitatea unei doctrine, puterea ei de a structura un partid.

Paradoxal, nenorocirea se trage de la CDR. Cand trebuia sa pui impreuna taranisti, liberali si social-democrati (plus alte partide mai mici si organizatii civice) care sa lupte impotriva FSN, n-aveai practic incotro decat sa pui intre paranteze orice discutie despre doctrine si despre diferente doctrinare. Coposu a luat, la inceputul anilor ‘90, decizia asta - una foarte buna pe termen scurt, dar devastatoare pe termen lung.

Intre 1990 si 2000, cat timp CDR a insem­nat ceva, niciun politician nu si-a permis sa vorbeasca despre doctrine. Dupa 2000, din inertie - dar si pentru ca intre timp oamenii au descoperit ca pot construi partide mari si fara doctrina, aplicand doar ceea ce ei numesc „prag­matism”, adica mita electorala si com­peti­tia pe resursele statului -, nimeni n-a mai avut chef sa vorbeasca despre doctrine. Asa se face ca astazi nu avem niciun partid politic care sa se identifice cu o doctrina politica si care sa aiba o structura interna in acord cu propria doctrina.

Eu am apreciat foarte mult rabdarea si inteligenta cu care Stoica a reunificat toate factiunile zise liberale. Dupa 2000 avea, in fine, ocazia sa treaca la reconstructia doctrinara a PNL, sa transforme PNL in primul partid construit pe o doctrina. In loc sa faca asta si sa revolutioneze viata politica romaneasca, i-a venit brusc ideea de a construi un „mare partid de dreapta” si a ratat astfel, din punctul meu de vedere, o sansa istorica.

Ce inseamna un mare partid de dreapta? Inseamna un altfel de CDR, dar mai bine organizat. Nu o federatie de partide, ci o federatie de curente in interiorul unui singur partid. La fel ca si ideea lui Coposu din ‘90, ideea lui Stoica de dupa 2000 e excelenta pe termen scurt, dar foarte proasta pe termen lung. Pentru ca si ea anuleaza practic recon­structia doctrinara a partidelor politice si lasa politica pe mana „pragmaticilor” si a populistilor.

Tu spui ca lucrurile nu stau neaparat chiar asa si ca un partid „de dreapta” poate fi cons­truit doctrinar adoptand o forma sau alta de fuzionism.
Nu-ti dau deloc dreptate. Daca pana acum niciun partid politic din Romania nu s-a construit plecand de la o singura doctrina, sa construiesti un partid pornind de la incercarea de a acomoda impreuna doua, trei sau chiar patru doctrine mi se pare nebunie curata. Mai ales ca, repet, mediul politic romanesc a devenit suprapopulat de „pragmatici”, care din com­binatia intre mai multe doctrine vor intelege, ca si pana acum, ca doctrina nu conteaza, ca doctrina e ceva pentru prosti si pentru niste intelectuali cu capu-n nori, care nu stiu cum se obtin cu adevarat voturile.

Intelegi? Dupa parerea mea, in politica romaneasca s-a sarit o etapa - cea a cons­tructiei doctrinare. Pana cand nu vom avea partide (re)construite doctrinar, orice versiune de fuzionism va fi sau utopica (pentru ca e mult prea rafinata pentru intelectul membrilor de partid) sau de-a dreptul contraproductiva (pentru ca amestecul doctrinelor va da in continuare senzatia ca doctrina n-are de fapt nicio importanta si nicio valoare).

Astea sunt motivele pentru care eu am ramas pana astazi fidel proiectului care decurgea natural din reunificarea liberala reusita de Stoica - si anume, reconstructia PNL pe baze doctrinare. Asa ca nu vad decat doua proiecte posibile, si necesare, azi: fie reconstructia doctrinara a PNL, fie constructia unui partid nou, propriu-zis liberal.

P.S. Mai adaug doar ca aderarea la UE obliga practic partidele la reconstructie pe baza doctrinara, pentru ca familiile politice din Parla­mentul UE sunt construite - cum e si firesc, doar la noi e totul pe dos! - pe baza doctrinara. Partidele care nu se vor (re)construi astfel vor disparea.