Traian Basescu a fost votat in masa de cetatenii  romani de etnie maghiara. Acesta a fost un semnal puternic pentru sefii UDMR si, in consecinta, oamenii lui Marko Bela sunt din nou la guvernare. Suntem tentati sa consideram ca PD-L a sacrificat doar trei posturi de ministri si pe cel de vicepremier pentru formarea unei majoritati.  Nici pe departe, pentru ca pretul platit UDMR-ului se dezvaluie parcurgand programul de guvernare al Cabinetului Boc IV.

Cum altfel se explica faptul ca printre prioritatile viitorului Executiv se afla adoptarea statutului minoritatilor nationale, extinderea limbii materne in administratie si sprijinirea financiara a Institutului pentru Studierea Problemelor Minoritatilor? De asemenea, principii precum diversitatea culturala, religioasa si lingvistica, descentralizarea sistemului institutional al culturii si sprijinirea cultelor religioase sunt asumate din greu de Emil Boc si compania. O smecherie cu iz de sprijin mascat reiese din punctul din program care prevede ca redeventele pentru resursele naturale se vor imparti intre stat si autoritatile locale. Aceasta afacere va fi de bun augur pentru comunitatile din Harghita si Covasna, aflate in apropierea mai multor izvoare de apa minerala.

Ideile de mai sus sunt copy-paste din  protocolul PD-L - UDMR, document care are toate sansele sa aiba mai mult noroc decat cel semnat la Timisoara, de Ziua Nationala, de catre PSD, PNL si o aripa din PNTCD. Si din nou sa nu  fim tentati sa credem ca acel act pe care si-au pus semnaturile Mircea Geoana, Crin Antonescu si Gheorghe Ciuhandu nu continea si ceva satisfaceri de dorinte stringente. De exemplu, primarul Timisoarei, stapan peste un partid scindat si aproape inexistent, a smuls promisiuni pentru investitii in drumuri, poduri, piete etc. in capitala Banatului. Ghinion pentru el, a pierdut. In schimb, UDMR este la ora jubileului pentru ca a reusit sa imprime cam singurele idei noi ale unui program de guvernare previzibil si la mana FMI-ului.

Un punct de suspensie in relatia PD-L - UDMR il reprezinta controversatul proiect Rosia Montana, reinventat acum de Adriean Videanu, dupa o idee mai veche a lui Traian Basescu. Dupa cum se stie, UDMR s-a zbatut sa interzica solutia utilizarilor cianurilor in extractia aurului. Daca lucrurile nu au fost deja transate,  vom avea o confruntare intre argumentul economic invocat de Videanu („bogatiile imense care zac acolo, taman bune pe vreme de criza”) si cel al protectiei mediului argumentat de viitorii stapani ai ministerului de resort, reprezentati de Laszlo Borbely. 

In ceea ce priveste programul schitat de Emil Boc, se constata ca paradigma de genul celei de la finele anului 2004, cand a fost introdusa cota unica, lipseste. Singurele enunturi concrete sunt legate de mentinerea cotei de 16% si a TVA-ului la 19%, daca luam de buna asigurarea premierului desemnat. In rest, textul abunda de ideea de „sprijin”, des utilizata de guvenantii de toate soiurile.

Nu lipsesc clasele defavorizate, IMM-urile, firmele de partid… Firmele de partid? Exact, pentru ca acestea din urma sunt singurele in masura sa puna mana pe fondurile de investitii aruncate cu generozitate pe te miri ce de catre Executiv.