Login

Intra in contul tau creat pe Fin.ro pentru a beneficia de serviciile noastre

Nume Utilizator/Email
Parola Am uitat parola

Nu ai un cont pe Fin.ro? creeaza unul acum pentru a avea acces deplin.

Inregistreaza-te
Cont nou RSS
Opinii  21 Decembrie 2009, Sorin Cucerai 7

Erori care schimba lumea

Sorin Cucerai

Fiindca se apropie Craciunul, dupa care vom intra in hibernare, va propun cateva ganduri la care sa meditam linistiti la gura sobei - sau, dupa caz, langa calorifer. Asta daca nu cumva alegem sa plecam in vacanta, pentru a uita o vreme de noi insine, fugind din vietile noastre si transformandu-ne in turisti veseli si nepasatori.

Haideti sa ne imaginam urmatoarea situa­tie: un vapor este avariat si se scufunda in mij­locul oceanului; doar un singur pasager reu­- seste sa isi salveze viata si ajunge inot pe tarmul unei insule; insula, precum si apele din jurul ei pana la o distanta de un kilometru de tarm, se afla in proprietatea legitima a unei persoane care nu ii permite naufragiatului accesul pe proprietatea sa. E limpede ca proprietarul insulei respecta principiul nonagresiunii: el nu initiaza niciun act de agresiune impotriva naufragiatului prin aceea ca nu ii permite accesul pe pro­prietatea sa. (Dimpotriva, daca naufragiatul s-ar opune deciziei proprietarului, el ar fi cel care ar incalca principiul nonagresiunii). Este iarasi limpede ca, in felul acesta, soarta naufragiatului ar fi pecetluita.

Majoritatea libertarienilor ar spune: asta e, nimeni nu poate fi tinut responsabil pentru ghinioanele altora. Asa este. Numai ca moartea naufragiatului ar fi putut fi evitata daca proprie­tarul insulei ar fi luat alta decizie. Si el chiar ar fi putut lua alta decizie daca ar fi tinut cont de urmatorul principiu etic, pe care il voi numi principiul asistentei: „fiecare om trebuie, daca acest lucru ii sta in putere, sa acorde asistenta altora in situatii de urgenta”. Nerespectand acest principiu, proprietarul insulei este bla­mabil din punct de vedere etic, chiar daca el nu a incalcat principiul nonagresiunii.

Haideti acum sa ne imaginam si o alta situatie. Un copil ceva mai aventuros se catara pe un gard, isi pierde echilibrul si cade pe proprietatea imprejmuita de respectivul gard. Cainele care pazea proprietatea se repede asupra copilului. Alertat de latraturile cainelui sau si de tipetele copilului, proprietarul iese din casa si urmareste plin de interes scena. In acelasi timp, un trecator care urmarise si el scena sare la randul sau gardul, in pofida faptului ca proprietarul ii interzice s-o faca, si salveaza copilul din coltii cainelui.

Daca in primul exemplu, cel cu naufragiatul, principiul nonagresiunii si cel al asistentei nu intrau in conflict, deci puteau fi respectate simul­tan de catre proprietarul insulei, in cel de-al doilea conflictul dintre ele este evident. Trecatorul trebuie sa incalce fie principiul nonagresiunii (ignorand interdictia impusa lui de catre proprietar), fie pe cel al asistentei (hotarand sa nu salveze copilul). In exemplul meu, trecatorul decide sa salveze copilul. Astfel, proprietarul curtii si al cainelui respecta prin­cipiul nonagresiunii si il incalca pe cel al asis­ten­tei - si invers, trecatorul respecta principiul asistentei, dar il incalca pe cel al nonagresiunii.

Rezulta de aici ca trebuie sa ii consideram blamabili din punct de vedere etic pe amandoi? Nu cred. Singurul care putea respecta simultan ambele principii este proprietarul. Pentru ca refuza sa o faca, el devine blamabil din punct de vedere etic. In acest context, trecatorul nu mai are alta solutie decat sa incalce unul din cele doua principii. Pe de alta parte, proprietarul nu doar ca nu respecta principiul asistentei, dar le interzice si altora sa il respecte (refuzul sau de a permite accesul trecatorului pe proprie­tatea sa pentru a salva copilul echivaleaza cu o astfel de interdictie).

Prin urmare, proprietarul este de doua ori blamabil din punct de vedere etic. Din punctul meu de vedere, decizia trecatorului (cea de a salva totusi copilul) este corecta, intrucat vine ca raspuns la o interdictie pe care nimeni nu are dreptul sa o impuna. Daca, dimpotriva, trecatorul ar fi decis sa nu salveze copilul, ar fi fost la fel de blamabil ca si proprietarul. Prin urmare, singurul personaj blamabil din cel de-al doilea exemplu este, dupa mine, proprietarul cainelui si al curtii.

Insa indiferent daca am dreptate sau nu, pozitia fundamentalista (potrivit careia ori de cate ori apare un conflict intre principiul nonagresiunii si un alt principiu etic trebuie sa respectam doar principiul nonagresiunii) nu se sustine. Pentru ca principiul nonagresiunii nu este singura regula universala si deschisa care inglobeaza presupozitiile ontologice libertariene si, dupa cum am vazut in exemplul cu naufra­giatul, respectarea doar a acestui principiu nu ne face imuni la blamul etic.

Sa presupunem insa ca am totusi dreptate in analiza de mai sus si ca exista situatii si circumstante in care principiul nonagresiunii poate fi incalcat fara ca asta sa conduca la anularea ordinii libertariene, ci, dimpotriva, aceasta incalcare sa fie un mijloc de mentinere a respectivei ordini. Atunci, oricat de socant ar suna asta pentru unii, nu mai exista niciun temei pentru a considera ca exista un raport de opozitie intre ordinea libertariana si cea statala.

Libertarienii se opun statului sub motiv ca acesta incalca in mod necesar principiul nona­gresiunii (bunaoara, prin sistemul de taxe si impozite obligatorii). Dar daca incalcarea aces­tui principiu este, in anumite circumstante, corecta din punct de vedere etic si necesara pentru mentinerea unei ordini libertariene, atunci nu mai putem vorbi decat despre o ordine statala integrabila, in general, in ordinea libertariana. Cu alte cuvinte, nu statul ca atare se opune ordinii anarhice, ci doar anumite tipuri de ordine statala. Ceea ce inseamna ca analiza statului, asa cum o gasim in literatura liber­tariana, este pripita si superficiala.


Articole similare

7 Comentarii

Comenteaza si tu Comentarii 7 Afisate 1-10 Pagini 2
Ovidiu, pe 24.12.2009, ora 15:22 Raporteaza abuz

Pt. Nicu: Nu, nu asta este provocarea in ce ma priveste. Asa cum am scris in primul meu mesaj, este suficient sa arat ca domnul Cucerai comite o eroare de tip non sequitur. Scrisesem ca ``Chiar si in termenii pusi de domnul Cucerai, solutia nu este controlul statului: nu s-ar face dreptate daca statul ar ucide sau baga proprietarul de insula sau teren la puscarie pe banii contribuabilului. `` Cu alte cuvinte, este vorba de un text superficial, al unui politruc minor, care vrea sa argumenteze in favoarea colectivismului. Miza este imediata, politica, anume impingerea PNL spre stanga.

laurentiu gheorghe, pe 24.12.2009, ora 05:02 Raporteaza abuz

sorin, "solutia" libertariana a principiului non agresiunii a fost incercarea de a da un raspuns fundamentat etic pana in panzele albe la problema: "este corect sa faci binele cu forta?" libertarienii au preferat un raspuns negativ in sensul dreptului negativ de a nu fi constrans impotriva vointei tale indiferent de circumstante (in contextul in care statul isi aroga functia binefacatorului benevolent cu maxima indreptatire morala), acum daca extrapolam aceasta solutie la toate tipurile de probleme etice evident ca vom da peste paradoxurile sau conflictele pe care le prezinti si tu, dar nu cred ca ele sunt esentiale pentru problema fundamentala:" este corect sa faci binele cu forta" decat daca admitem ca binele are o definitie pozitiva, adica asta pe care o propui tu, si intram inevitabil in nesfarsite dezbateri cu privire la natura sau intinderea acestui bine, ceea ce libertarienii au incercat sa evite, cazand din lac in put oarecum, dar sa aplicam si noi pluralitatea pricipiilor si sa le acordam beneficiul caritatii, au facut-o pentru un scop bun. mai profund, nici un principiu etic de tipul asta rational deductiv nu va putea sa acopere in integralitate paleta larga a situatiilor relevante etic, asta nu inseamna ca din ratiuni retorice unii si altii nu incearca sa faca exact asta. ok i-ai prins pe libertarieni in offsaid retoric, dar vezi ce portita ai deschis adversarilor lor, care tot retoric au acum indreptatirea sa spuna ca binele trebuie impus cu forta pentru ca, a demostrat cucerai ca libertarienii gresesc, deci gresesc in totalitate deci statul e bun si poate sa intervina cat de mult vrea pentru protectia vietii decente , bune, onorabile, a tuturor. din nefericire pentru noi batalia de pe net e retorica si nu rationala, asa ca desi te-ai desolidariza instantaneu de o asemenea interpretare, noii tai fani vor considera ca de fapt nu ai curaj sa mergi pana la capat si sa spui ca statul TREBUIE sa intervina MEREU pentru ca mereu viata ne este in pericol, si iata cum va trebui sa justifici ce nu ai vrut si sa intri intr-o tabara pe care de fapt nu o simpatizezi de loc. ma rog, e riscul filosofului care facand distinctii intr-un razboi retoric risca sa fie invinuit de toti de tradare, vezi povestea lui Steinhardt cu privire la dilema deschiderii sau inchiderii feresterei celulei. in concluzie trebuie sa declari ferm daca esti cu sau impotriva statului, aici tertium non datur ;-))

Nicu, pe 23.12.2009, ora 20:25 Raporteaza abuz

Ovidiu, Nu doresc sa argumentez daca cineva are dreptate. Am facut o apreciere cu privire la cum am vezut eu miza articolului. Pe scurt, Sorin Cucerai pune cateva semne de indoila socratice, din punctul meu de vedere legitime, in fata unui absolutism etic subdiacent libertarianismului. Nu cred ca face apologia colectivismului asa cum pretinzi. Incearca sa vezi daca ceea ce argumenteaza Sorin Cucerai tine sau nu. Provocarea pentru tine ar fi sa arati ca exista un singur principiu moral absolut (i.e. principiul non- agresiunii) superior celorlalte principii morale.

anca, pe 23.12.2009, ora 12:37 Raporteaza abuz

imi doresc sa citesc cat mai des astfel de articole !

Ovidiu, pe 22.12.2009, ora 15:40 Raporteaza abuz

Pentru Nicu: Nu, nu cred ca aveti dreptate. Este o chestiune de adecvare, nu povestim despre monism sau pluralism etic in Financiarul fara a avea in vedere chestiuni practice imediate (preferinta pentru Danemarca respectiv tari cu indice Gini relativ mic, protectie sociala etc). Tinuta intelectuala a articolului nu cred ca ar putea sa ne faca sa citim mai mult decat este scris, este pur si simplu ridicul sa credem ca randurile de mai sus ne arata ca liberalii clasici gresesc in mod fundamental. Nu cred ca este aici locul sa facem distinctia intre public si privat, intre lege si morala, toate acestea sunt chestiuni care nu se expediaza in cateva randuri superficiale si pripite.

Nicu, pe 22.12.2009, ora 14:17 Raporteaza abuz

Ovidiu, Desi trimiti la Walter Block si faci referiri la liberalismul clasic, pretinzand implicit ca ai niste observatii atente, nu faci decat sa arunci gandurii suferficiale si pripite. Problema articolului nu este cea a solutiilor (printre altele cele propuse si de Block) la diferitele probleme care ar putea aparea intr-o ordine libertariana, ci mai mai degraba una de natura teoretica cu privire la monism vs pluralism etic si statutul principiilor etice.

Ovidiu, pe 21.12.2009, ora 14:03 Raporteaza abuz

Chestiunea este simpla, abordata pe larg in literatura clasic liberala. In criza de idei (caci acest articol a fost publicat anterior in revista Idei in Dialog), domnul Cucerai induce in mod deliberat cititorii in eroare in chestiunea pozitiei liberal clasice construind artefacte numai bune pentru exaltarea sensibilitatilor colectiviste ale cititorilor. Cititorilor domnului Cucerai le recomand Reconstructia Libertatii a lui Walter Block unde aceasta problema este tratata intr-un limbaj accesibil de unul dintre autori. Chiar si in termenii pusi de domnul Cucerai, solutia nu este controlul statului: nu s-ar face dreptate daca statul ar ucide sau baga proprietarul de insula sau teren la puscarie pe banii contribuabilului. Cred ca solutia unor astfel de cazuri este ostracizarea. Comunitatea ar trebui sa reactioneze ostracizand proprietarii care ar decide sa-si exercite in acest mod drepturile. Ar fi o descurajare mult mai eficienta si mai ieftina decat solutia colectivista a domnului Cucerai. P.S. Domnul Cucerai se razboieste cu liberalii clasici intr-o economie socialista in care omul de rand munceste pana prin august pentru stat (adica impozitele si taxele reprezinta mai mult de jumatate din ceea ce producem). Cu alte cuvinte domnul Cucerai face parte dintr-o specie etica nu foarte rara, in epoca domnului Ceausescu sau in Coreea de Nord s-ar fi specializat in literatura pseudo intelcectuala denuntatoare a exceselor capitalismului.

Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Nume:*
E-mail:*
Comentariu:*
Cod confirmare:
capcha
 
Sunt de acord cu Termenii si conditiile Fin.ro