Dumitru Dragomir este un personaj mitic. Familist convins si iubitor de tara, coleric, dar calculat, fricos, dar diabolic in afaceri, un trantor acasa, dar un vulcan in afara ei… Acesta este noul si mai vechiul presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF). N-a vorbit niciodata prea mult despre businessurile sale, despre bani sau despre familie. A facut-o insa pentru „Financiarul”. A „desecretizat” cateva dintre proiectele cu care spera ca va da lovitura anul viitor, lasand sa-i scape si cel mai tare amanunt: vanzarea drepturilor TV ale Ligii 1 in Europa!

„Financiarul“: Sunteti proaspat reales in functia de presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal. Cu ce proiect financiar nou ati mai incantat audienta?
Dumitru Dragomir: Avem in vedere un contract cu un partener strain, este un secret, dar trebuie sa-l dau pe piata. Va fi Liga Profesionista de Fotbal si inca ceva. Practic, va mai fi un cuvant pe langa LPF, nu-l pot pronunta inca. Tratam aceasta problema de vreo trei saptamani. Daca va fi un contract de peste un milion de euro, se va incheia, daca nu, renunt. S-a mai incheiat inca un contract pentru Liga 1, de 15.000 de euro pentru fiecare meci pana la sfarsitul campionatului. Asta orientativ, sa vedem daca se asorteaza cu ce vrem noi pe viitor. Toti acesti bani si cei din drepturile de televizare intra in con­turile cluburilor. Asta este serviciul meu de marketing si zbaterea mea aici, la Liga. Eu nu iau bani de la cluburi, ci le dau bani. Acesti 15.000 de euro per echipa, per etapa, provin de la o societate de brokeraj din Anglia. Deocamdata avem contract pana in vara. Daca iese bine, prelungim si dublam suma, pentru ca ei au vrut sa faca contract à la longue, insa eu am refuzat.

In afara de asta, mai avem un proiect foarte tare, o actiune de marketing catre toata Europa privind vanzarea dreptu­ri­lor de televiziune din 2011.

Daca o facem cu cap, cred ca vom avea o finalitate. Secretul meu managerial nu consta in ce le dau eu cluburilor. Ii doare pe ei in palarie de ce le ofera Dragomir. Insa com­por­tamentul meu in arta condu­cerii… aici e secretul. Asta a facut ca eu sa raman ani de zile la Liga. M-am certat cu toti, dar niciodata nu am facut ceva rau impotriva unuia cu care m-am certat. Dimpotriva, am avut grija sa nu supar pe nimeni. Eu stiu cum sa ma port cu ei si sa fiu echidistant, incat nimeni sa nu poata spune ca il favorizez pe unul sau pe altul… Parti-pris-urile astea nu fac bine in viata. Nici in familie nu aduc nimic bun, d-apoi in afara. Asa am reusit eu.

Cat da LPF echipei campioane din drepturile de televizare?
Anul acesta, in jur de patru milioane de euro, iar celei de pe ultimul loc in jur de un milion. Diferenta provine din grila italiana pe care o aplicam la Liga 1. Acum vreo 12 ani m-am dus personal la Liga Profesionista de Fotbal Italiana si am vazut cum imparteau ei drepturile de televiziune, multi bani. Ei, francezii si nemtii, cei mai tari. Dupa ei am copiat si noi. Totul se calculeaza. E un procentaj stabilit in functie de acel market pool despre care se tot vorbeste peste tot. Cei care fac performanta primesc mai mult, cei care se zbat in coada clasamentului sau nou-promovatele, mai putin.

Ce anume va conduce in afaceri?
Frica. Fac totul incet si cu migala, chiar daca eu sunt de felul meu un coleric. Pai, contractul asta cu societatea asta din Anglia l-am tot pritocit peste sase luni ca sa pot sa ajung la suma care ma interesa. Nu ca ma misc greu, sunt diabolic la probleme din astea, dar nu fac nimic singur, de capul meu. Chem avocati, oameni de specialitate. Ma in­conjor de oameni cu experienta. Fara asta, taticu’, ma lua masina in bot de mult. La mine, cine nu e bun nu poate sa stea. Am angajati care ar fi trebuit sa iasa de mult la pensie, dar ii tin pentru ca e foarte greu sa gasesti oameni de specialitate. Sunt un om meticulos in tot ceea ce fac. Numai in casa nu sunt meticulos. In casa nu fac nimic, dar cum am depasit pragul casei sunt un vulcan.

Despre Mircea Sandu

Pe cine ati vedea in locul dumneavoastra la conducerea LPF?
Pe Mircea Sandu. Ca pricepere ma­na­geriala, numai pe el. Cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit. Cola­borarea cu presedintele Mircea Sandu, de aproape 20 de ani, este perfecta. Noi am fost si suntem prieteni. Nu ma dezic de el pentru ca il consider cel mai mare conducator din istoria fotbalului roma­nesc. E peste mine pentru ca el este si la UEFA. Poate ca eu am performante la cluburi mai mari decat el, dar la nivel de suprastructura Mircea Sandu este supe­rior tuturor. Si de-asta nu-l va putea bate nimeni la viitoarele alegeri.

La Federatie cum stau lucrurile?
Nu ma amestec si nu stiu absolut nimic de cifrele FRF. Acolo este o alta echipa care se ocupa si, chiar daca fac parte din Comitetul Federal, am con­siderat ca nu e bine sa ma implic. Toate socotelile lor sunt secrete. Mai ales ca eu sunt printre putinii care n-au primit  nimic de la Federatia Romana de Fotbal, nicio diurna si nicio prima. Toti de acolo au incasat, numai unul singur s-a opus: Mitica Dragomir.

Despre cladirea Ligii Profesioniste de Fotbal

In ce stadiu se mai afla ancheta DNA privind ridicarea cladirii in care functioneaza acum LPF?
Aici a fost o minciuna sfruntata, o coada de topor,  scrisa catre DNA de un individ (n.r. -   Constantin Iacov) care s-a dovedit a fi un escroc pentru ca a neno­rocit FC National, Progresul - un nume de istorie pentru fotbalul romanesc - a vandut jucatorii, a nenorocit clubul si m-a reclamat pe mine. Astept sa se ter­mi­ne procesul ca sa pot sa-l dau eu in ju­decata pentru ca acolo minte cu ne­rusinare, minciuni incalificabile. Spre exemplu, intr-una din declaratii, spune: „din experienta mea de constructor cred ca asta a fost mita. Spune ca Progresul a contribuit cu bani la constructia acestei cladiri, a LPF“. Ati mai auzit astfel de gogonate? Am sa-i cer documente care sa dovedeasca acest lucru in instanta.

Dar din ce bani s-a ridicat sediul fastuos al LPF?
Aceasta cladire este facuta din salariul meu si din ce-am adunat eu la aceasta Liga. Eu pana anul acesta n-am primit niciun salariu ca presedinte: 572.000 de dolari stransi timp de 10 ani. Toti acesti bani se regasesc in aceasta cladire. Totul este pe banii mei. Dar cladirea este a Ligii, pamantul a fost cumparat prin Adunarea Generala. Este o cladire de o frumusete rara. Pentru asta am fost trimis in judecata. Ca am cheltuit bani, ca s-au facut smecherii cu banii mei. Ati mai auzit asa ceva? Am facut aceasta cladire, cu tot cu pamantul si cu tot ce s-a cheltuit, peste un milion de euro. Iar acum pamantul si cladirea valoreaza pe  putin 15 milioane de euro. Prin asta am vrut sa raman in istorie, ca e facuta de Dragomir. Un an am stat in aceasta cladire, cu cizme si cu casca, cate opt ore pe zi. Pe frig, in ploaie. Asa conduceam Liga. Sunt martori toti cei cu care lucrez.

Si totusi, ati ajuns prin tribunale pentru asta…
Ar trebui sa fiu legat in casa in ca­ma­sa de forta pentru ca, avand posibi­litatea sa iau 572.000 de dolari legal, n-am facut-o. Pai, ma manjeam eu cu 18.000 de dolari, ca asta e suma de care sunt acu­zat, pe care i-as fi luat nelegal de la Gino Iorgulescu?  Gino cu care eu eram dus­man, concurasem pentru post. Ne-am fi omorat cu masinile pe strada, nu sa fa­cem afaceri impreuna. Nu vedeti ce abe­ra­tii? Daca nu eram deputat si nu eram la PRM, nu mi se inscena nimic. Dar asta a fost o razbunare a unora, ii stiu, nu vreau sa dau nume. Mi-a recunoscut si pro­curorul de la Iasi, ca el a fost adus aici ca sa ma curete, dupa care pleaca inapoi.

Cum il cheama pe acest procuror?
Eva. Procurorul Eva. Are nume de fata, dar el este baiat.

Despre bani

Ce obiect ati cumparat ultima oara?
O usa la bucatarie, pentru nevasta-mea. Avem o sufragerie de o suta si ceva de metri, dar cu bucatarie deschisa. Tot mirosul iesea in casa.

Cat ati dat pe ea?
Dracu’ stie. Vreo 200-300 de euro.

E o zi de lucru, ati venit la birou… Cati bani aveti in buzunar?
Nici 5 bani. Nu am. Jur.

V-ati adus mancare la pachet?
Nu. Mananc dimineata foarte bine acasa, pranzul mai tarziu si seara nimic. Domnule, eu nu consum un milion de lei pe luna, intelegeti?

Lei noi?
Nu, dom’ne. Vechi. Ati mai auzit asa ceva? Nu consum un milion pe luna. Nu beau, nu fumez, daca mananc undeva nu-mi ia nimeni un leu, oriunde ma duc. Mi-e si rusine, dar n-am ce sa fac.

N-am pe ce sa cheltuiesc…

Cat v-ar trebui pentru un trai decent?
Am sa dezamagesc pe multa lume. As putea trai cu zece milioane de lei vechi pe luna usor, chiar daca sunt invatat sa tra­iesc foarte bine, pentru ca am plecat din saracie. Si la fel de bine pot sa traiesc si cu 500 de milioane. Inteleg foarte bine sa­ra­cia pentru ca ani de zile am suferit, in­clu­siv de foame. De-asta eu nici nu dau oa­menii afara. La mine pleaca ei singuri. Eu nu-i dau afara. Pentru ca stiu ce inseamna sa nu-i duci copilului acasa de mancare sau sa te vaiti. Nu sunt un chel­tuitor. Poate ca am pierdut bani intr-o parte, dar a doua oara nu mai faceam chestia aia. Au fost businessuri in care am pierdut. Asa e in viata. Si nu ma consum pentru asta. Am un caracter foarte puter­nic si mai presus de familie nu e nimic pentru mine. Chiar daca te certi cu ne­vasta, cu copiii, iubirea exista. Eu am o lozinca a mea: familia, tara si prietenii - daca te desparti de una din ele, nu poti sa traiesti, nu poti sa fii sanatos. Asta e edu­catia pe care am primit-o eu. S-ar putea sa nu mai fie buna acum, la vremurile astea. Dar eu tot asa gandesc: ca e bine sa ai tara, familia si prietenii aproape. Ce dracu’, singur nu poti sa faci nimic!

„Am 12 vile si nu mi le ia nimeni pe praful asta“

Cum v-a afectat concret refluxul acesta economic simtit in toata lumea?
Am fost nevoit sa opresc lucrarile la un bloc pe Sebastian si stam si asteptam sa vedem daca putem vinde ce avem.

Si anume?
Eu personal am 12 vile, 10 in Pipera, de 400 mp fiecare, una in Cotroceni de 1.100 de mp si alta pe Tirana, in centrul Bucurestiului, fosta Ambasada a Spaniei. Dintre acestea 11 sunt la cheie, cu finisaje extraordinare, lux, ce mai. Dar nimeni nu e interesat de case pe praful asta.

N-a mai mers vanzarea imobilelor, din care traia multa lume, si atunci a trebuit sa ne reorientam in alta parte...

Si spre ce v-ati indreptat atentia?
Am cumparat langa Casa Poporului, pe Uranus, la fosta Vama Bucuresti Antrepozite cum i se zicea, 9.000 de mp de pamant, cu doua cladiri de patrimoniu splendide, una lunga de 100 m, lata de 30 m si inalta de 11 m, fara niciun stalp pe  mijloc. Va dati seama! Aceste cladiri sunt facute de Anghel Saligny si un arhitect italian, au doua subsoluri de cate 1.000 mp si acolo amenajam - suntem in santier de un an - sase saloane de spectacole, de nunti, de prezentari de moda, cu o parcare de 420 de masini in interior. Asta este unicat in Romania. Sa dispui in centrul orasului de un astfel de loc, cu parcari si totul facut la cel mai inalt nivel, e ceva de vis.  Finisaje de 5 stele, arhitecti dintre cei mai buni, sali de lux mare. Pai, numai una, o sala, ma va costa in jur de 2 milioane de euro. Refac aceste cladiri de patrimoniu. Sa vedeti ce nunti vor fi acolo?! Cine are in tara asta asa ceva? Aduc niste candelabre, nebunie. Pai, numai aparatura ce va utila bucatariile face cat o vila de lux. Catering de nivel mondial va fi. Nu e joaca. Cand o sa finalizez proiectul asta din centrul orasului, nu de la Cotofarloaia, atunci sigur nu ma mai afecteaza nicio criza.

Aveti rate la banca?
Da. Platesc in jur de 100.000 de euro pe luna rate. Ma rog, nu eu, firma fiului meu. Nu e o suma mare. Numai hotelul scoate banii astia.

Se simte criza si la nivelul Ligii?
Daaa. Publicitatea s-a redus cu 60%, se resimte la patronii cluburilor, care majoritatea au facut averi din imobiliare. Ca persoana fizica am suferit si sufar pentru ca am fost nevoit sa opresc niste constructii… Nu pentru ca nu mai aveam bani, pentru ca mie bancile imi dau. Mi-a fost frica ca raman cu ele si ca n-am cui sa le vand, asa cum sunt mii de apartamente acum care stau degeaba. Aceasta criza e cauzata nu neaparat de cei din tara. Dupa parerea mea, in urmatorul an va fi adevarata criza. Vor fi multe dezastre in Romania. In afara de fotbal si de sport in general, nimic nu merge in tara asta. Sportul, care n-a fost pe nicio agenda a vreunui guvern.