Costul de productie al energiei termice din tara noastra este cu 18% mai mare decat cel din statele europene. Cau­ze­le care au dus la cea mai scumpa gigacalorie din Europa sunt in­fra­struc­tura invechita a retelelor, vechimea unitatilor de productie si pretul combustibililor. Companiile din sistem lucreaza pe pierdere chiar daca sunt sus­ti­nute cu subventii de la stat.

Un studiu elaborat de compania de con­sul­tan­ta manageriala AT Kearney releva faptul ca pre­tul mediu al gigacaloriei produse in cen­tral­ele electrice si de termoficare din Romania este de 60 de euro, cu taxe incluse, dar fara TVA, fiind cel mai mare din Europa. Acest cost este cu 18% peste media statelor din UE, iar cauzele pen­tru care s-a ajuns aici, potrivit autorilor do­cu­men­tu­lui, sunt infrastructura invechita, efi­cienta sca­zuta, poluarea ridicata.

Caldura din Romania este produsa cu aceleasi costuri ca in Germania, insa, sustine AT Kearney, PIB-ul pe cap de locuitor este de aproape cinci ori mai mic in tara noastra, 6.334 de euro, fata de 30.428 de euro. „Producem mai scump in primul rand datorita combustibililor. Carbunele de exem­plu, care acopera 41% din com­bus­tibilii utilizati de centrale, este in mare parte adus din Ucraina si Rusia. Carbune intern fo­lo­sesc doar CET Paroseni si Mintia Deva. In plus, centralele de la noi utilizeaza pacura, care este cea mai scum­pa”, spun surse din sistemul energetic. Multe din CET-urile din Romania au fost pro­iec­tate sa functioneze pe carbune in urma cu 30-40 de ani pentru ca transporturile erau foarte ief­ti­ne. Astazi insa, cateva din ele sunt nevoite sa cum­pe­re din import dat fiind departarea de Valea Jiului sau de bazinul Olteniei. In aceasta situatie se gasesc centralele din Iasi, Giurgiu si Suceava.

Subventii si pierderi

Pretul de productie este suportat doar in proportie de 52% de catre consumatorii casnici, pentru ca restul este suportat de catre bugetele locale si de stat. „Pretul platit genereaza o im­por­tanta povara suplimentara asupra bugetelor lo­ca­le si de stat care subventioneaza pretul con­su­matorilor casnici, in timp ce industria ro­ma­neasca sufera din pricina costurilor mai mari de productie”, spun autorii studiului. Anual, sub­ven­tia pentru gigacalorie se ridica la 400 de mi­li­oane de euro. Jumatate din caldura produsa in tara se pierde in aer si pamant din cauza proastei izolari a blocurilor si a slabei etan­sari a con­duc­te­lor. Tradusa in bani, res­pec­ti­va pierdere este de 2,5 miliarde de lei. Re­zis­tenta termica a cladirilor este de cateva ori mai scazuta decat in statele europene, unde media temperaturilor este mai mica decat la noi. In ultimii ani au fost re­teh­no­­logizate doar 10% din aceste capacitati de pro­duc­tie a energiei  ter­mice, iar singura unitate noua de mari di­men­siuni se afla in curtea Electro­cen­tra­le Bucuresti.

Profitabilitatea falsa

Studiul AT Kearney releva faptul ca ma­jo­ri­ta­tea centralelor electrice de termoficare merg pe pier­dere, cu exceptia a cinci dintre ele: Dalkia Termo Prahova, RADET Constanta, Regia de Ter­mo­fi­ca­re Cluj, Energie Termica Sibiu si Nuonsib Sibiu. „Nu putem vorbi de pro­fi­ta­bi­li­tate pentru ca aceste societati sunt sub­ven­tio­nate si, fara banii sta­tului, ele ar produce in pierdere”, spun oficiali din sistem. Potrivit AT Kearney, compania Nuon­sib Sibiu, aflata in pro­prie­tate privata, vinde gi­ga­caloria consuma­to­ri­lor casnici cu 39 de euro si pri­­meste subventie de 14 euro. De asemenea, Dalkia Termo, com­pa­nia care asigura caldura Plo­iestiului, produce gigacaloria cu 49 de euro, dar sub­ventia de la bugete este de 22 de euro, astfel incat tariful la populatie este de 27 de euro. Stu­diul AT Kearney arata ca veniturile pe angajat si pe ki­lometru de conducta de energie termica sunt prin­tre cele mai mici din Europa, si anume 62 de euro.