Sunt aproape sigur ca maine-poimaine va da zapada peste noi, iar autoritatile vor fi luate din nou prin surprin­dere. Ar fi anormal sa fie altfel, dupa atatia ani in care iarna a facut mereu „surprize” de genul acesta. Nici nu ar fi o mare problema asta, Romania fiind luata prin surprindere de multe alte evenimente, mult mai importante. Cum a fost, de exemplu, criza financiara si economica.

Cand toata lumea se pregatea pentru ea, autoritatile romane se faceau ca ploua, dandu-ne asigurari ca, printr-o minune dumne­zeiasca, Romania va face in asa fel incat va fi ocolita de criza. „Stati linistiti, n-avem de ce sa ne temem, nu avem noi treaba cu sistemul financiar global, e o isterie, e doar o criza virtuala”, spuneau, acum vreun an, guvernantii si mai toti politicienii de la noi. N-a fost sa fie asa, ba, dim­potriva, cum era de asteptat, criza ne-a lovit suficient de tare incat sa ne para si mai rau ca am neglijat-o la inceput.

Din pacate, Romania nu este pregatita nici macar pen­tru a iesi din criza, desi asta ar fi trebuit sa fie o treaba ceva mai usoara. Insa, la cum stau lucrurile, tara noastra va fi luata din nou pe nepregatite, tocmai cand restul statelor din jurul nostru se vor scutura si de ultimele efecte ale crizei.

Finalul crizei economice mondiale prinde Romania tot fara masuri anticriza, asa cum a surprins-o si acum un an. Fara incasari la buget, fara banii de la FMI si Comisia Euro­peana, fara macar o perspectiva de revigorare, Romania as­teapta mirata tot o minune dumnezeiasca. Singura nu pare a fi in stare sa faca nimic. Guvernantii - provizorii sau nu - nu par a fi nici macar constienti de faptul ca tara nu este cu nimic pregatita pentru iesirea din criza.

Restul lumii va iesi, iar investitorii isi vor cauta din nou teren propice plasarii banilor, insa Romania nu pare a fi gata sa-i pri­measca. Nu avem nici acum autostrazi ori o infra­structura dezvoltata si nici macar proiecte pe care statul sa le fi demarat, asa cum ar fi fost de asteptat, pe perioada crizei. Sunt cele doua santiere devenite vesnice, acela al con­structiei Autostrazii Transilvania si cel al Autostrazii Bu­curesti - Ploiesti, cateva centuri ocolitoare si vreo doua pasaje rutiere.

Nu exista o legislatie clara, care sa exprime stabilitate, simplitate si eficienta. Nu exista niciun program de stimulare economica, care ar fi putut fi atractiv pentru perioada postcriza. Fara macar un guvern functional, fara un Buget de stat pe anul urmator, fara bani de salarii si pensii ori investitii si in lipsa unei certitudini economice imediate, Romania va fi luata prin surprindere nu doar de prima zapada mai serioasa, ci si de iesirea din criza. Statul se va trezi, buimac, ca nu stie cum sa procedeze dupa iesirea din recesiune, asa cum nu a stiut nici inainte de declansarea acesteia si nici cand a atins apogeul.

Gu­vernantii nu stiu nici macar cum sa aprobe la timp un buget si sunt luati pe nepregatite cand e vorba sa propuna nume de ministri, altii decat cei care au mai ocupat cel putin o data aceste posturi, ba chiar acelasi portofoliu. Lipsa pe solutii a guvernantilor, aproape pe orice tema, este crunta. Singura perioada in care imaginatia le zburda nestavilita este campania electorala. Este lucrul care nu ia niciodata Romania pe nepregatite, si cu atat mai putin pe politicieni.