Lipsa bugetului pe 2010 a luat, in ultimele zile, fata tu­turor evenimentelor importante: Guvernul Boc 4 - adica echi­pa lui Negoita, campania electorala si chiar criza eco­nomico-financiara. Si asta pentru ca expertii FMI, ai CE si ai Bancii Mondiale ne-au spus-o de la obraz, cu prilejul vizitei de evaluare de saptamana trecuta, ca la instabilitatea politica mai inchid ochii, dar la lipsa bugetului pe anul viitor, nici vor­ba. De existenta acestuia din urma depinde transa a treia a im­prumutului cu FMI, pe care, de altfel, sunt sanse sporite sa nu o primim in acest an. Privit din afara, scenariul pare de-a drep­tul apocaliptic: neguvernata de un an, in plin scandal po­litic de tot atata timp, cu un ministru de Finante care pare sa se priceapa mai bine la alegerea faiantei si a gresiei decat la indicatorii macroeconomici, Romania a ajuns la fundul sacului. Pensiile si salariile din sistemul de stat sunt in pericol de a nu mai fi platite, iar de banii de la Fondul Monetar avem nevoie ca de aer. Sunt avansate chiar si cifre oficiale despre gaura din vistieria nationala pentru acest final de an - cinci mi­liarde de euro. Iar nota de plata a instabilitatii politice pare sa fi ajuns la 1,5 miliarde de euro. Adica echivalentul mult as­tep­tatei transe a doua. In aceste conditii, orice cetatean al acestei tari cu drept de vot poate sa-si puna intrebarea: de ce nu avem acest buget daca de el depinde supravietuirea noas­tra, chiar daca seamana cu acoperirea gaurilor dintr-o bar­ca cu guma de mestecat. Iar raspunsul este foarte sim­plu: pentru ca nimeni nu vrea ca acest buget sa apara acum. Si cand spun nimeni ma refer la clasa politica: la guvernare, in opozitie sau in noua majoritate parlamentara; la pre­se­din­te si chiar la organismele internationale, si in special FMI. Pentru ca daca acest buget ar fi fost imperios necesar, cu siguranta ar fi existat sau mai exact ar fi fost public.

Spun asta pentru ca la Bugetul de stat incepe sa se lu­cre­ze undeva din luna martie. Se aduna date, se fac prog­no­ze, exista o adevarata institutie la Finante, care se ocupa de toate acestea. Lucrul acesta nu intra in sarcina ministrului, a secretarilor de stat ori a altor persoane numite politic. Si Slava Domnului ca nu se intampla asta ca, la cat de pregatiti sunt unii, tara ar fi fost falimentara de multa vreme. Asa ca, dincolo de toata aceasta nebunie a rasturnarii de Guverne, a de­sem­narii prim-ministrilor pe banda, bugetul trebuia sa fie gata. Si, din cate inteleg, chiar este. Numai ca nu a ajuns la Guvern pe vremea cand acesta avea si alte sarcini decat sa joace Solitaire sau sa consume apa si energia la Palatul Victoria. Deci, nu a intrat in dezbatere in Parlament. Ceea ce la aceas­ta data echivaleaza cu a nu-l avea deloc. Astfel ca, inevitabil, apare o noua intrebare: cum de s-a ajuns aici? Intrebare la care exista cel putin doua variante de raspuns: 1) ori Gu­ver­nul Boc pur si simplu si-a bagat picioarele in acordul cu FMI, adop­tarea bugetului fiind una dintre conditiile de baza pentru primirea transei a treia 2) ori exista un interes politic comun (ceea ce pentru Romania este o premiera absoluta) ca acest bu­get sa devina public abia dupa alegeri. Iar a doua varianta pare cea mai credibila. Pentru ca toata lumea admite ca exis­ta un buget, dar acesta nu poate fi facut public. De ce? Pen­tru ca, fiind construit dupa cum a cantat Fondul Monetar, asta inseamna reduceri masive de cheltuieli - care s-ar putea tra­duce in concedieri, diminuari de salarii sau chiar de pensii, in­vestitii doar de fatada si cu dedicatie. La care s-ar putea adauga cresteri de venituri prin majorari de taxe si impozite, cum ar fi TVA, aparitia unor noi biruri. Cum ar putea sa apara un politician ori partid politic cu un asemenea buget in fata ale­ga­torilor cu doua saptamani inainte de alegerile pre­zi­den­tia­le? Cum sa le promiti oamenilor majorari de taxe si im­po­zi­te sau concedieri masive? Poti sa faci asta intr-un an in ca­re nu exista nicio miza electorala. Ca romanul are mintea scur­ta si uita pana la urmatoarele alegeri. Iar organismele inter­na­tio­na­le stiu asta si sunt de partea clasei politice. De aceea pot sa bag mana in foc ca nu vom avea buget aprobat, nici ma­car public inainte de alegeri. Iar dupa aceea… potopul.