Majorarea taxelor va provoca un lant de cutremure in economie: cresterea preturilor, reducerea consumului, firme care abia vor rezista sau falimenta, banci in dificultate din cauza scaderii cererii de creditare, incasari mai reduse la buget. Singura arma a firmelor care nu-si mai pot plati datoriile este de a se pune sub protectia justitiei, prin intrarea in insolventa.

Sistemul bancar romanesc se va afla intr-o situatie delicata din cauza cresterii impozitelor si taxelor de anul viitor, la care s-ar putea adauga o majorare a TVA la 22%. Toate acestea vor duce in final la preturi mai mari, ceea ce va avea ca repercusiune o scadere a consumului. Or, specialistii spun ca o relansare economica nu poate veni decat ca urmare a unei cresteri a consumului, rezultata din imbunatatirea situatiei financiare a populatiei.

Scaderea consumului duce inevitabil la o cerere de creditare mai scazuta, iar bancile vor fi afectate de acest fenomen. „Din punctul de vedere al consumului, eu garantez ca undeva sistemul va crapa si cred ca va crapa in general la banci, pentru ca atata vreme cat nu exista consum, nu exista nici necesar de creditare.

Ata­ta vreme cat nu exis­ta necesar de creditare, bancile nu au altceva de facut decat ca pe seg­mentul de corporate sa incerce sa restruc­tu­re­ze, iar pe segmentul de re­tail sa incerce sa execute sau sa obtina niste bani din creditele de retail, adica de la debitorii existenti”, spune avocatul Gheorghe Piperea, fon­datorul firmei de avocatura «Pip­e­rea&Asociatii».

Acesta sustine ca din cauza crizei econo­mice se inregistreaza o franare a exe­cutarilor silite, deoarece valoarea bu­nurilor cu care s-au garantat creditele a scazut foarte mult. Potrivit normelor BNR, un credit neperformant nu poate fi tinut decat cel mult 240 de zile, dupa care banca trebuie sa execute silit debitorul. Acest termen de 240 de zile expira, spune avocatul Gheorghe Piperea, in februarie 2010, data dupa care va avea loc o crestere exponentiala a numarului de active van­dute de banci, care vor fi nevoite sa scada foarte mult din preturi. Momentul ar putea marca sfarsitul crizei economice daca persoanele care au lichiditati se vor hotari sa cumpere aceste active la preturi mai mici decat sa-si tina banii la saltea si sa se devalorizeze.

Retailul abia mai rezista

Printre sectoarele economiei roma­nesti afectate cel mai mult de criza eco­nomica, unde capul de afis este detinut de industria constructiilor si a materialelor de constructii, se afla si retailul, aflat pana in acest an intr-o continua expansiune. „Marile lanturi de retail sunt in mo­mentul acesta in situa­tia de a se imprumuta de la socie­ta­tile lor ma­ma sau de la afiliatele din alte tari.

Carrefour Romania s-a impru­mu­tat zilele tre­cu­te cu 100 de milioane de euro de la Carrefour Belgia”, a dezvaluit avo­ca­tul Ghe­orghe Piperea. Marii re­taileri au ajuns in aceasta situatie dificila din cauza politicii de expansiune din anii trecuti, care a dus si la construirea mai multor malluri pe o arie restransa. „Eu cred ca retailul o duce cel mai rau in mo­mentul acesta si e normal sa fie asa pen­tru ca aici este sfarsitul lantului si bunurile de con­sum”, crede Gheorghe Pipe­rea.

Sectorul farmaceutic este, la ran­dul lui, la un pas de colaps din cauza intarzierii platilor facute de Casa Nationala de Asi­gurari de Sanatate si casele judetene. Mul­te dintre farmacii au fost nevoite sa se inchida pana acum, iar cele care func­tioneaza inca sunt amenintate de insol­venta. Lanturile de farmacii stau ceva mai bine, deoarece acestea vand si alte ca­tegorii de produse, cum sunt cele de cos­metica. „Aproape 75% din farmaciile in­dependente din Romania ori sunt in insolventa ori sunt pe cale de a intra in insolventa”, sustine Piperea, care are mai multi clienti din domeniul farmaceutic.

La randul lor, marii distri­buitori sunt ame­nintati de spectrul fali­men­tului. Dis­tribuitorii care sunt pe punctul de a intra in insolventa acopera peste 30% din piata, iar intrarea lor in aceasta procedura va du­ce la un val de procese cu farmaciile, spi­talele si casele de asigurari pentru recuperarea datoriilor. 

Bancile sunt „impresionate” doar de insolventa

Bancile din tara noastra nu au devenit inca suficient de flexibile in ceea ce-i pri­veste pe debitorii lor care se confrunta cu probleme economice si cer restructurarea creditelor. Intr-o astfel de situatie se afla si unul dintre clientii avocatului Gheorghe Piperea, care are de rambursat doua cre­dite, unul de 60 de milioane de euro si unul de aproape 200 de milioane de euro. Banca a cerut garantii colaterale, o marire a dobanzii cu doua procente in caz de re­esalonare a creditului si 2,5% comision de rambursare anticipata daca debitorul vrea sa apeleze la un credit de refinantare. Ban­ca s-a aratat insa mai maleabila la ultimele discutii, astfel incat compania respectiva ar putea sa evite intrarea in insolventa.

Practic, aceasta este singura arma care functioneaza in relatia cu banca, daca negocierea pentru restructurarea unui credit nu duce la niciun rezultat. Nici exe­cutarea silita nu este de dorit, deoarece aceasta procedura este foarte greoaie si se poate intinde pe mai multi ani.

Pentru a scapa de constituirea provi­zi­oanelor, a devenit o practica vanzarea de catre banci a creditelor neperformante u­nor firme de recuperare tot de ele infi­intate. Aceasta practica s-ar putea intoarce impotriva bancilor deoarece firmele res­pec­tive se folosesc de executorii bancii-ma­ma pentru recuperarea creditelor. Exe­cutorii bancari nu pot face decat aceste exe­cutari, numai pentru societatea bancara la care sunt angajati.

„Cand treci creditul acesta de la banca la filiala in consecinta nu mai poti sa executi silit cu executorul tau bancar, ci trebuie sa te duci la execu­torul ju­decatoresc. Bancile in practica nu fac asta. De asemenea, cand creanta nu se poate executa pentru ca debitorul s-a pus sub protectia tribunalului, in principiu acest recuperator de creante ar trebui sa vina sa-si puna avocat, consilier juridic s.a.m.d.. Nici asta nu se intampla. Con­silierii juridici ai bancilor sau avocatii an­gajati sau platiti de banca reprezinta acest vehicul de re­cuperare”, afirma avocatul Gheorghe Pipe­rea. Acesta atrage atentia ca nu este exclus ca bancile sa aiba cateva surprize neplacute in procesele aflate pe rolul instantelor.

Un imobil nu il vinzi prin executare silita nici cat negru sub unghie

Insolventa ramane singura modalitate de aparare a debitorului in fata bancii?
Insolventa sau, varianta cea mai buna, negocierea, discutia cu banca. Ceea ce nu inteleg bancile este urmatorul lucru. Daca continui sa adaugi dobanzi si penalitati si daca continui sa ameninti sau chiar incepi executarea silita impotriva mea, eu nu am decat doua optiuni. Ori sa las lucrurile sa se desfasoare cum vrei tu si sa ma dezinteresez de afacere, lucru pe care poate sa-l faca un patron de IMM sa zicem, fie pentru ca nu mai vrea sa faca afaceri, fie pentru ca are alte cinci societati pe care isi deturneaza foarte usor afacerile. E foarte simplu sa golesti un IMM de afacerile lui, sa le duci in partea cealalta si sa spui bancii sa ia praful de pe toba.

Daca nu faci acest lucru, ai la dispozitie cererea de insolventa. Nu mai vorbesti de negociere cu banca, ci vorbesti de niste efecte automate ale legii, in care banca sta la distanta si se uita la tine, controlat de administratorul judiciar fiind, cum continui sa existi la adapost de executari silite si la adapost de majorarea aceea covarsitoare a dobanzilor si penalitatilor.

O banca isi recupereaza mai usor banii daca executa silit un datornic?
In momentul acesta, categoric nu. In primul rand, deoarece conjuncturile actuale ne spun ca o executare silita nu se face si nu s-a facut timp de un an si nu se mai face inca un an de acum incolo din cauza ca bancile nu pot sa mai vanda activele la valorile initial evaluate. Prin 2007 se ajunsese la valorile acelea pe metru patrat absolut exorbitante, aberante.

In momentul acesta nu poti sa vinzi la preturile respective si trebuie sa lasi. Pe de alta parte, nu poti se vinzi pur si simplu pentru ca nu exista cash, nu exista oameni interesati sa cumpere. Daca e vorba de un imobil, nu vinzi nici cat negru sub unghie, pentru ca omul ala e roman, iar romanul tine la casa lui, la ideea de a fi proprietar.

Ce se intampla cand se ajunge la faliment ?
Intr-un faliment, daca e faliment propriu zis, poate sa dureze un an. Daca sunt dosare cu multe interese, cu scandaluri si asa mai departe, dureaza cam doi ani. Daca este reorganizare, poate sa dureze si trei, patru ani, dar in reorganizare se presupune ca nu se vinde nimic, ci se salveaza afacerea si ti se dau banii treptat. Nu as putea sa spun ca este mai bun falimentul sau este mai buna reorganizarea decat executarea silita. Va spun doar ca procedura executarii silite este foarte greoaie, foarte indelungata. Daca un debitor in Romania vrea sa conteste si sa te tina pe loc, o poate face fara prea multe eforturi. In faliment, debitorul nu mai conteaza, este dat la o parte si discuti cu lichidatorul.