De obicei, acest gen de titlu se refera strict la afaceri. Cred insa ca la noi lucrurile stau altfel - putem lichida orice, con­tea­za numai scara la care se lucreaza.  Asa ca, la ca­pi­to­lul „sfar­ma tot”, am devenit adevarati profesionisti, ba chiar s-a for­mat, la nivel guvernamental, o echipa imbatabila.

Sa exemplificam: Romania e pe butuci, ca sa-ti dai sea­ma de asta poti fi si analfabet, nu conteaza. Dar cum fa­li­men­­tezi o natiune? Totul este sa parcurgi cativa pasi. Primul este sa pui pariu cu agricultura si apoi sa-l pierzi. La un moment dat, o sa observi ca „fermierul de subzistenta” este piesa de baza pentru a putea tine sub control cel putin 40% din populatia Romaniei. Carne de tun in loc de carne de pui - asa ar spune Moromete.  Al doilea sfat, sa nu-ti vinzi tara pe nimic, doar forta de munca. La inceput, ca sa nu dai de ba­nuit, or sa apara ceva investitori dornici sa-si reduca o parte din costurile de productie din tara de origine.

Nu te in­grijora, nu va dura mult - miscarile sociale si scandalurile din sis­temul bugetar iti vor aduce linistea mult dorita. Un pa­ra­dox? Nicidecum, toate acestea te vor scuti de efortul de a face re­forma pentru ca, nu-i asa, o sa fii nevoit sa cedezi la pre­siu­nile sindicale.

Nu in ultimul rand, salariile mici iti vor permite sa controlezi restul de 60% din populatie. Apoi, intareste birocratia. Ce poate fi mai naucitor decat sa-ti petreci ju­ma­tate din viata la ghiseu? Nimic. Vei descuraja din start orice initiativa cinstita si vor lua amploare ingineriile financiare, coruptia, lehamitea. A patra sugestie este sa tratezi fiecare cetatean, inca de la nastere, ca pe un potential infractor. Il va enerva permanent si isi va irosi mai tot timpul incercand sa demonstreze ca nu a facut nimic rau.

Evident, din cauza birocratiei, nu va reusi niciodata. In al cincilea rand, des­fiin­teaza sistemul educational si elimina valoarea din societate. Pare greu? Nu. Trebuie doar sa numesti cate un ministru in­competent, dar harnic, la Ministerul Educatiei si la cel al Cul­turii. La fiecare doi ani. Ceea ce vor realiza ei acolo va depasi orice asteptari. Nu mai repari in zeci de ani.

Alta regula: nu dezvolta infrastructura. Nu de alta, dar in momentul in care falimentul national se va desavarsi, nu-ti va mai folosi la nimic o autostrada. Si, uite-asa, am ajuns intr-un punct crucial. Pentru a saptea regula trebuie sa te intorci putin la problema fortei de munca - sub pretextul ca aduci bani in tara, in­curajeaza exportul a vreo trei milioane de romani care sa munceasca in Occident. Sau aiurea.

O sa scapi de cei mai buni oameni, de cei mai calificati. Incompetentii vor fi ma­jo­ritari, asa ca procesul de selectie pentru echipa ta va deveni mult mai usor. A opta sugestie tine de politica - sa furnizezi plebei, periodic, un „inamic public”. Poate fi un nume propriu, o clasa sociala sau profesionala. Tot ce trebuie este sa canalizezi atentia lumii in alte directii. Ai mare nevoie pentru regula cu numarul noua: enerveaza toate statele vecine, aliatii vechi sau noi, fa-ti un dusman chiar si din Marea Nea­gra.

Bun, pentru a definitiva procesul de suprimare a natiunii ai nevoie si de noroc. Cum ban la ban trage, asa si dezastrele trag la oamenii loviti deja de soarta: ce poate fi mai frumos pe coliva nationala decat o criza economica si financiara? Nimic. Daca ea nu vine, provoaca una. E mult mai simplu de­cat credem.