Guvernul si-a asumat, aseara, raspunderea pe trei proiecte de lege odata - cea a Educatiei, a salarizarii unice si a reorganizarii agentiilor. O asumare „3 in 1” care forteaza un pic Constitutia, logica si bunul simt politic (daca exista, de fapt, asa ceva). Legea Educatiei s-a facut in graba, fara vreun scop clar, doar ca sa dovedeasca „aripa Miclea” ca e mai „tare” decat „aripa Andronescu”. Legea salarizarii unice e de forma, din moment ce se prevede posibilitatea renegocierii grilelor de salarizare pana pe la jumatatea anului viitor. Legea de reorganizare a agentiilor este un ghiveci care cuprinde atat masuri anticriza pentru IMM-uri, cat si prevederi cu privire la respectarea acordurilor cu FMI si Comisia Europeana. In plus, textele finale ale celor trei legi au fost atat de mult modificate dupa ce proiectele fusesera trimise la Parlament, incat nu cred ca parlamentarii stiu de fapt ce contin legile in cauza. Mai mult decat atat, nici macar PSD, partenerul de Coalitie si de guvernare al PD-L, nu stia ieri la pranz ce contin exact cele trei legi pentru care Guvernul isi asuma raspunderea. Ce sa mai vorbesc de liderii sindicali, asa-zisi „parteneri de dialog social”! Au fost atat de mult rediscutate, renegociate si remodificate incat am impresia ca nici macar premierul Emil Boc nu stia exact despre ce e vorba in legile in cauza. De ce a fost nevoie de atata graba este destul de greu de inteles, mai ales in contextul in care niciuna dintre cele trei legi nu multumeste pe toata lumea. Sau, de fapt, cred ca nimeni nu este multumit: profesorii ameninta cu proteste, functionarii la fel, Justitia este in conti­nuare in pauza de greva, iar IMM-urile asteapta inca masuri anticriza care sa aiba si efecte benefice, desi perioada acuta a crizei in sine se apropie, deja, de final. De ce s-or fi facut aceste legi si de ce trebuia sa-si asume in goana Guvernul raspunderea pentru acestea? Doar pentru a testa PD-L rezistenta coalitiei de la guvernare? Totul pare mai degraba o actiune in forta a jumatatii pedeliste a Executivului si cam atat. Ce castiga Coalitia din asta, in afara, poate, de o prelungire a unei convietuiri de forma? Nimic. Ce castiga Romania din asta? Trei legi adoptate dupa cum a vrut PD-L, dar care nu servesc imediat nimanui. Sunt convins ca premierul va avea grija sa dea o importanta deosebita evenimentului, dar nu stiu daca va reusi sa-i convinga pe multi de asta. Si sunt sigur ca, la aparitia primelor semne statistice de revigorare a economiei, acelasi premier va avea grija sa-si aroge toate meritele posibile. Parca il si aud cum va spune ca, fara aceste trei legi, Romania nu ar fi iesit din recesiune si cum, fara toate masurile anticriza luate de Guvern in 2009, situatia ar fi fost dezastruoasa. Ca, de fapt, nu a existat nicio masura reala anticriza, asta nu o s-o recunoasca Emil Boc niciodata. Asa cum, pentru o eventuala agravare a situatiei economice actuale, nu-si va mai asuma raspunderea. Ba chiar va gasi imediat o gramada de vinovati, mai ales in randul partenerilor de coalitie - in special in contextul in care nu se stie cat va mai rezista aceasta. Toata aceasta stare de fapt, creata de asumarea raspunderii in Parlament, nu are deloc darul de a face lucrurile sa mearga mai bine, ci dimpotriva, de a le complica si mai mult. Ba chiar nepermis de mult.