Cui foloseste scandalul in­re­gis­trarilor din Comisia Udrea? Pai Elenei Udrea, bineinteles, ca a com­pro­mis comisia care con­ta­bi­li­zeaza cum a cheltuit Ministerul Tu­rismului banii in mandatul ei. Explicatia este corecta, dar incompleta. Corecta - deoarece comisia s-a compromis, slava cerului. De la registrul grav (Aura Va­sile: „De frica, omul face orice”; Ludovic Orban: „P’ala il luam in suturi”), trecand prin registrul serios (Adriana Saftoiu, cu sfatul de a scapa ponturi ca­tre ziaristi pentru a investiga; sau cel de-al patrulea membru al comisiei, care fixa target pentru raport: „Daca nu-i o fapta de natura penala, nu facem ni­mic”) si atingand, ca pentru con­di­men­tarea unui ghiveci, registrul derizoriului (Ludovic Orban: „Ii chemam. Ca sa nu vina. Ascultati-ma, orice firma care nu vine se prezuma ca are oarecare...”).

Ulterior, cand oala a explodat si ghiveciul s-a imprastiat pe jos, comisia a incercat sa stranga mancarea in strachini, adaugandu-i ridicol cu lingura mare, pentru a proba ca nu trebuie aruncata (Ludovic Orban motiva, intr-o declaratie, ca inregistrarile nu dovedesc premeditare, din contra, confera o aroma de autentic, de realism zbaterilor lor din bucataria unde se jucau cu focul in spatele usilor inchise si al microfoanelor deschise; mai merita mentionata si interventia Aurei Vasile, care a declarat, nici mai mult, nici mai putin, urmatoarele: „Comisia nu-si face decat treaba si doreste sa demonstreze ca Ministerul Turismului si-a indeplinit programul de guvernare”).

Indiferent ce grozavii va gasi comisia lui Ludovic Orban in hartoagele de la Turism, se va confrunta mereu cu stenogramele inregistrarii si cu replica „nu conteaza, oricum erati chititi sa gasiti ceva”. Asta legat de compromiterea comisiei. Cine a gandit actiunea a reusit. Dar nu inseamna neaparat ca eventuala anchetare penala a Elenei Udrea este complet blocata. Sa ne uitam la recentul caz Ridzi. Comisia parlamentara de ancheta ne-a servit aceeasi fiertura chioara pe perioada audierilor („domnisorica”, „amanti”, „sunteti prost”, „vanzatoare de pufuleti”). Insa, pana la parcurgerea intregului traseu parlamentar al scenei de circ de 70.000 de euro, au intervenit procurorii si au preluat ancheta. Monica Iacob Ridzi si colaboratorii ei cunosc deja bine drumul la DNA, asteptam urmarea.

Incercarile de distragere a atentiei de la subiect, de manipulare a presei si a opiniei publice fac parte din arsenalul politicienilor. Insa atata vreme cat exista fapte cuantificabile, definite in diverse articole ale Codului Penal, lucrurile ar trebui sa mearga de la sine. Iar politicienii stiu asta, o demonstreaza replica unuia dintre membrii comisiei Udrea, care se referea la finalitatea unui demers similar: „In cazul Ridzi asa cum s–a intamplat la controlul... Nu concluziile noastre au bagat-o atat de adanc”.

Intr-adevar, nu raportul deputatilor a bagat-o pe Ridzi pe usa DNA, ci al procurorilor.Este aceasta o pledoarie pentru desfiintarea comisiilor parlamentare? Nicidecum. Ne-ar vaduvi de savoarea unor dezbateri de substanta, cum au demonstrat-o cu ultimele ocazii. Chiar daca ei, cu modestie si spirit autocritic, ii spun „publicitate prin prostitutie”. Pe care bineinteles ca o platim noi, contribuabilii.