Unele banci au inceput de­ja sa scada dobanzile la credite. BCR a ieftinit fi­nan­tarile pentru com­pa­nii, iar BRD-GSG a scazut costul imprumuturilor auto. Dar si alte institutii de credit - UniCredit Tiriac Bank si Intesa Sanpaolo Bank - au anuntat scaderi de dobanzi.

Daca privim partea plina a paharului, pu­tem spune ca un prim pas a fost fa­cut. Deciziile celor mai mari doua banci comerciale vor dicta tendinta din intregul sistem bancar. Asta pen­tru ca lupta pentru cota de piata nu s-a incheiat, ci este doar intr-o faza de consolidare. Iar banii eliberati de Ban­ca Nationala a Romaniei din rezervele obligatorii, in jurul a 2-2,2 miliarde de euro, ar putea fi folositi in creditarea mediului privat. Numai pentru programul „Prima casa” este nevoie de un miliard de euro.

Dar daca privim partea goala a pa­ha­ru­lui, realizam ca sunt foarte inde­par­tati urmatorii pasi in reluarea mai pu­­ternica a creditarii. In primul rand, cele doua miliarde de euro sunt foarte atrac­tive pentru Guvern. Deja a aparut o informatie pe surse cum ca Minis­te­rul Finantelor planuieste, pentru pe­rioa­da imediat urmatoare, un im­prumut pe doi-trei ani de aproximativ un miliard de euro. Iar la aceasta suma se adauga licitatii pentru titluri de stat in valoare de aproximativ 1,8 miliarde de euro. Totalul de aproape 2,8 miliarde de euro poate fi tradus si ca un mesaj al Finantelor catre bancheri: „cand primiti banii din rezerve, la finele lunii iulie, nu va faceti planuri sa ii dati in creditarea economiei private, ca noi avem nevoie de ei toti”. Ca doar mare parte din veniturile bugetare sunt obtinute prin executari silite - numai asa au reusit guvernantii sa respecte conditiile impuse de FMI prin acordul de imprumut.

Totodata, si bancile sunt direct interesate sa finanteze Bugetul de stat. Riscul de neplata este (aproape) zero. Si primesc dobanzi de 11% pe an. Mai mult, bancile au nevoie de titluri de stat atunci cand merg sa se imprumute de la BNR. Si chiar Mugur Isarescu, guvernatorul bancii centrale, a subliniat ieri ca banii eliberati din rezerve ar trebui sa ia calea finantarii investitiilor publice.

Un al doilea impediment in calea reluarii finantarilor tine chiar de evenimentele din istoria creditarii. In urma cu cativa ani, banca centrala a fost nevoita sa limiteze gradul de indatorare a populatiei pentru a plafona expansiunea creditelor de consum. Aceasta a fost singura masura ce a avut succes, in comparatie cu o serie de majorari de dobanda, fara ecou in creditare. Atunci, unii bancheri erau convinsi ca, indiferent de nivelul dobanzii, cererea de imprumuturi nu era afectata. Si, partial este adevarat, daca ne amintim ca institutiile financiare nebancare reuseau sa acorde credite chiar si la dobanzi anuale ce depaseau 30%.

Acum, la multe solicitari de credit (mai ales in cazul companiilor), bancile au cautat nod in papura, din cauza ne­in­cre­derii in veniturile firmelor si populatiei. In replica, clientii au renuntat sa mai apeleze la banci. Iar in sucursalele bancare intra acum numai 100.000  de clienti pe luna, fata de aproape un milion in „vremurile bune”.