In constructia unei case, pe langa importanta pe care o are structura de rezistenta, un element esential in ceea ce priveste durata de viata a imobilului il reprezinta sistemul de siguranta al instalatiilor.

Fie ca este vorba de instalatii de gaz, de apa si canal, termice sau electrice, pentru acest intreg sistem constructorul sau mai bine zis dirigintele de santier  este principalul raspunzator in cazul unei eventuale tragedii.

Mai mut, potrivit le­gislatiei in vigoare, la receptia oricarei con­structii, fie ea o simpla casa, fie un an­samblu de locuinte, fiecare con­structor trebuie sa predea proprie­tarului un catalog cu instructiuni de folosinta a imobilului. In Romania insa, astfel de instructiuni sunt cla­sice doar in cazul electrocas­nicelor, autoturismelor etc., dar nu si in ceea ce priveste receptia unei locuinte.

Intregul angrenaj al utilitatilor racordate unei locuinte implica un cost estimat la aproximativ 30% din pretul total al constructiei, fiecare componenta (canalizare, gaz sau parte electrica) avand o importanta deosebita in siguranta si durata de viata a imobilului respectiv. Dintre toate aceste elemente, cel mai im­portant ramane sistemul instala­tiilor electrice, pentru care dirigintele de santier trebuie sa acorde un plus de atentie.

Instalatorii, sub avizul ANRE

„In Romania, majoritatea con­structorilor isi bat joc de aceste sis­teme electrice in imobiliare si astfel expunerea unor riscuri ulterioare este destul de mare”, spune Radu Banu, unul dintre dirigintii santie­relor din Capitala. Potrivit acestuia, montarea sistemului electric trebuie facuta doar de muncitori autorizati, iar compania de care apartin trebuie sa aiba, de asemenea, avizul ANRE. „Daca in cazul racordarii la conducta de gaz se respecta prevederile legale, in cazul instalarii sistemului electric, cu precadere in cazul constructiilor individuale, se apeleaza la amatori, costurile fiind tratate la mica inte­legere”, a adaugat Radu Banu. El argumenteaza lipsa instalatorilor specializati ca fiind si din vina pri­mariilor, care „pentru a emite avizul de constructie, omit de fie­care data sa verifice existenta in­stalatorilor, ci doar a structu­ristilor, a constructorului”.

Potrivit ingine­rului, o prima conditie in mon­tarea instalatiilor electrice este aceea de a se evita categoric intin­derea acestora pe elemente com­bustibile (lemn, plastic) si obliga­toriu „circuitele electrice se pozeaza in intregime in tub me­talic”. „Exista o lege pe care trebuie sa o stie orice electrician de­butant, aceea ca re­zistenta elec­trica este direct pro­portionala cu forta de strangere”, precizeaza Banu. Mai exact, acolo unde rezistenta este mare se de­clanseaza caldura si cla­direa poate lua foc, in cazul in care circuitul electric nu este perfect izolat.

Consolidarea „bulinelor rosii”, o hotie

Pe langa responsabilitatile pe care le are un diriginte de santier, cel mai important aspect il constituie faptul ca acesta isi asuma o ras­pundere importanta in raport cu securitatea si rezistenta cladirii. „In cazul unui cutremur de orice an­vergura sau daca s-a rupt o grinda, raspunderea dirigintelui de santier se intinde pe o perioada  de 10 ani, atunci cand nu exista victime, iar in caz contrar, responsabilitatea in fata legii este pe toata perioada vietii”, spune Banu. Nu trebuie uitat insa ca, potrivit estimarilor, perioada de viata a unei cladiri se poate intinde intre 50 si 80 de ani, in functie de materialele de constructii utilizate. „Proprietarii au obligatia ca la ter­minarea perioadei de viata estimate a locuintei sa recurga la un amplu proces de reparatii, altfel isi asuma inconstient un risc extrem”, a pre­cizat inginerul. Pentru el, consoli­darea blocurilor cu bulina rosie din Capitala reprezinta „o hotie fara margini”. „In cazul acestor blocuri, devizele sunt umflate, consolidarea, care la noi se face prin camasuire, reduce cu aproape 30% din suprafata utila a casei, cand diferenta de pret dintre o constructie noua si con­solidarea uneia vechi este de doar 25%”, apreciaza Banu. El considera ca pentru a da randament minim consolidarii acestor blocuri este nevoie de tehnologii perfor­mante si de constructori specializati, dar „acest lucru ar urca pretul cu mult mai mult sau ar trebui sa se renunte la umflarea devizelor, dar daca acea cladire a trecut prin doua cutremure nici nu se pune problema unei prelungiri mari a perioadei de viata”. Inginerul a tinut sa precizeze ca „prin lege orice constructor, la fina­lul executiei, trebuie sa predea pro­prietarului instructiunile de folosinta a imobilului”.

Revizii pentru toate apartamentele

In goana dupa inavutirea rapida din imobiliare, odata cu explozia pietei, nu toti dezvoltatorii au lucrat la standarde inalte. „Cu fier-beton adus din China, caramizi din Africa sau alte materiale de proasta calitate nu poti sa faci ceva durabil”, spune Radu Banu care considera ca „intr-un ansamblu imens de locuinte nimeni nu poate fi controlat in amanunt si se creeaza un cerc vicios”. In opinia in­gi­­nerului, principala diferenta dintre apartamentele noi si cele vechi este data de spatiu, dar nu si de calitatea lucrarilor. „In Capitala ar trebui sa se faca revizii tuturor apartamentelor, chiar si la cele noi, pentru ca totul s-a construit haotic”, spune inginerul care prezinta si cazul constructiilor din Pipera unde „nu s-au facut studii geologice, iar acolo este o zona mlastinoasa, nu exista drenaj si ne putem astepta la surprize mari, dar sa nu excludem nici peretii falsi din cartierul Bran­cusi”. Potrivit lui Banu, „toata lumea a construit pe bani putini si a vandut la preturi de patru, cinci ori mai mari decat investitia si in timp cei care vor avea de suferit sunt proprietarii”. De la acesta aflam ca in perioada comunista pretul unui metru patrat de teren era de 2.000 de lei, iar „deblocarea pietei imobiliare se va produce cu adevarat, doar atunci cand salariul mediu pe economie va fi egal cu un metru patrat de teren... asa era pe vremea lui Ceausescu”.