“Clubbingul” a devenit o nisa foarte importanta in industria serviciilor din Romania in ultimii ani, generand investitii si venituri foarte mari. Cresterile s-au bazat pe urmarea modelului occidental, discoteca de cartier fiind inlocuita de cluburi diferentiate prin genul de muzica sau pe modele de consum. Veniturile aflate la dispozitia populatiei in ultimii ani si nevoia de recunoastere sociala au adus cresteri insemnate in acest domeniu. Anton Voicu, StrategicPlanner la rePublik Agency, firma specializata in comunicare si marketing pentru cluburi, apreciaza ca veniturile in aceasta industrie au scazut cu 20%-30% la inceputul acestui an, fata de nivelul inregistrat in aceeasi perioada a anului trecut. Scaderile mai mari la nivel international se reflecta prin faptul ca onorariile artistilor straini care sunt adusi in cluburi au scazut cu 50%. Radu Niculescu, managerul site-ului de specialitate nights.ro, spune ca afacerile generate de cluburile de noapte sunt profitabile, in conditiile in care piata este destul de mica, insa acum se inregistreaza o stagnare, din cauza crizei. Niculescu a dat exemplul cluburilor care promoveaza muzica electro. "Se fac bani mai ales prin intermediul festivalurilor, cluburile sunt tinute pe linia de plutire”, a declarat acesta. Anton Voicu a precizat ca afacerile cluburilor de noapte vor reveni pe crestere odata cu economia. Rata anuala de profit in aceasta industrie este estimata la 30%.

Una dintre politicile adoptate recent pe scara larga de cluburi este aducerea unor DJ sau cantareti cu renume din tara sau din strainatate, pentru a atrage public si imagine. Astfel, seara de club se transforma intr-un eveniment pentru sustinerea caruia un rol foarte important il au sponsorii. Cei mai frecventi sponsori sunt producatorii de tigari, ale caror posibilitati de a-si face reclama au fost mult restranse, si producatorii de bauturi. Un DJ poate costa un club intre 1.000 si 50.000 de euro, in functie de valoarea si de notorietatea sa, la nivel national sau international. In aceste sume sunt incluse onorariul, cheltuielile de deplasare si comisionul impresarului sau al agentiei de impresariat. Clubul incearca sa-si acopere cheltuielile din banii de la sponsor, vanzarile de la bar si din biletul de intrare, care poate varia de la 10 la 100 de lei. Intr-un club de marime medie, un sponsor ofera in jur de 1.000 de euro pentru a-si promova produsul intr-o seara aglomerata. Mihai Dacin, responsabil de marketing al clubului Heat din Oradea, spune ca principalul efect al crizei este ca sponsorii se gasesc mult mai greu, iar vanzarile de la bar sunt in usoara scadere. Radu Niculescu a remarcat ca multe cluburi creeaza evenimente in care baga multi bani, in ideea de a-si face imagine si de a-si fideliza clientela pe termen lung, stiind ca nu au nicio sansa de a-si acoperi cheltuielile in seara respectiva. Din punct de vedere economic, aceste cheltuieli pot fi recuperate intr-o saptamana, intr-un an, sau niciodata”, crede Niculescu. In plus, "daca evenimentul nu este programat in mod inspirat si nu este promovat in mod profesionist, poti sa iesi in mare pierdere”, adauga Voicu. Dacin spune ca Heat Club urmareste sa-si acopere cheltuielile de fiecare data, in conditiile in care localul este pe piata de opt ani si are o imagine bine definita in Oradea. Astfel, clubul isi permite sa aloce evenimentelor maximum 2.000 de euro. Intr-o seara de sambata, clubul poate avea incasari de pana la 4.000 de euro din bilete si 10.000 de euro din vanzarile de la bar. La randul sau, Anton Voicu spune ca, in cazul unui club din Bucuresti, aducerea unui artist pentru 10.000-15.000 de euro nu se reflecta printr-un avans al vanzarilor in comparatie cu o seara in care atmosfera este intretinuta de un DJ angajat de club. Cresterea numarului de clienti incepe sa se simta in cazul unui artist cu un onorariu de peste 15.000 de euro, insa, si in acest caz, recuperarea cheltuielilor depinde de modul in care este comunicat si promovat evenimentul. De aceea, rePublik a introdus in Romania modelul evenimentelor cu artisti din strainatate, pe care l-a experimentat cu succes in cluburi din Bucuresti, precum Turabo sau Bellagio. Explicatia succesului consta in faptul ca atmosfera de scena este la un nivel superior, iar oamenii cunosc aceasta muzica. Romanii sunt obisnuiti de la radiourile comerciale cu numele mari din topuri si vor sa-i vada”, a afirmat Voicu.

Din punctul de vedere al amplasarii unui club, modelele de business difera foarte mult. In Oradea, de exemplu, numarul de clienti potentiali este mult mai mic decat in Bucuresti, Timisoara sau Cluj. In Bucuresti, chiria pentru spatiu are o pondere mult mai mare in totalul de investitii decat in celelalte cazuri. Pe de alta parte, veniturile realizate in Bucuresti sunt mult mai mari. Pe o piata aglomerata cum este cea din Capitala, cluburile sunt impartite in doua mari categorii, in functie de publicul caruia i se adreseaza. Pe de o parte, sunt cluburile mari, de genul Turabo, Bamboo, Bellagio sau Fratelli, care merg pe ideea de “social networking”, adresandu-se unui public de masa, dar cu un statut financiar ridicat. Pe de alta parte, sunt cluburile de nisa, dedicate cate unui segment de public fidel unui anumit subgen de muzica de club. De exemplu, consumatorii de muzica electro au ca variante cluburile Martin sau Kristal. Managerii se feresc sa dea prea multe detalii despre fluxurile financiare, ceea ce nu este de mirare intr-un domeniu in care produsele alcoolice reprezinta principala marfa de vanzare, iar zona interlopa cauta surse de venit prin aplicarea taxelor de protectie. Investitia intr-un club de marime medie poate varia intre 500.000 si 1 mil. euro, suma acoperind contractarea spatiului, amenajarea si instalatiile de sonorizare. Intr-o declaratie publica din 2005, dupa un incendiu de la Bamboo din Bucuresti, reprezentantii clubului au afirmat ca investitiile de pana in acel moment se ridicasera la 5 mil. euro.