In primele luni dupa ade­rarea Poloniei la UE nu s-a intamplat nimic deosebit. Efectele au constat in cresterea investitiilor la Bursa si a celor directe prin noua „infuzie de credibilitate“ adusa de apartenenta Poloniei la spatiul UE. Castigatorii aderarii europene au fost agricultorii, tinerii, cercetatorii, consumatorii. Acum insa a lovit criza.

Dupa integrare corporatiile multinationale au in­ce­put sa isi mute in Polonia nu doar unitatile de produc­tie, dar au creat si o serie de centre de cercetare. Aceasta in­seamna un atu important intr-o so­cie­tate globala, care pune din ce in ce mai mult pret pe cunoastere. Co­mertul cu tertii - Ucraina sau Rusia - s-a in­ten­sificat dupa 1 mai 2004. In ceea ce priveste migratia fortei de munca, nu s-a produs un „export ma­siv de cre­ie­re“. Cei mai multi po­lonezi au preferat sa munceasca in tara, in con­ditii avantajoase, decat sa concureze cu francezii sau britanicii la ei acasa. Intrarea Poloniei in UE a eliminat munca la negru, intrucat angajatorii nu au mai avut cum sa profite de even­tuala situatie ilegala a polo­ne­zilor, care nu mai au nevoie de viza de mun­ca, odata ce Polonia este membra UE. Cetatenii polonezi beneficiaza de aceleasi drepturi ca si cetatenii celorlalte state membre, prin urmare ei trebuie platiti in aceleasi conditii.

Efectele aderarii

Castigatorii aderarii europene au fost agricultorii, tinerii, cercetatorii, con­sumatorii. Agricultorii au fost avan­tajati de aderarea la UE, pentru ca le-a adus acces la credite mici. Ei au be­ne­ficiat de efectele cresterii expor­tu­ri­lor alimentare, care au dus la o mai mare cerere de produse; preturile tere­nu­rilor agricole au ur­cat. Agricultorii au mai fost fa­vorizati de platile directe prin Politica Agri­cola Comuna si de noile tipuri de credite. Indirect, sistemul financiar s-a dezvoltat sem­ni­fi­cativ, intrucat accesul la cre­dite impunea ca popu­latia rurala sa aiba cont in banca. A crescut numarul locurilor de munca in agricultura, o tendinta contrara dezvoltarii unei tari; in general, un stat dezvoltat incearca sa reduca numarul de locuri de munca in acest sector. Tinerii pro­fita de opor­tu­­nita­tile de studiu in Europa. Cercetarea a dobandit un nou avant gratie cen­trelor infiintate de marii investitori. Protectia con­sumatorului a devenit, dintr-un ideal, o realitate normata de stan­dar­de stricte.

Evolutii economice

Aderarea Poloniei a fost pe an­samblu o reusita. Exporturile de pro­duse agricole ale Poloniei, tara cea mai populata dintre nou-veniti, ex­por­turi destinate Germaniei si celor­lalte tari membre, au crescut cu o treime fata de perioada de dinaintea aderarii. Fermierii polonezi au primit subventii in valoare de un miliard si jumatate de euro, ceea ce i-a trans­format peste noapte din cei mai inversunati oponenti ai UE in cei mai infocati suporteri ai ei.

In Polonia, in primul an dupa in­tegrare, au fost radiate 4.600 de firme (majoritatea microintreprinderi), din 3,5 milioane de IMM-uri; cererea interna a inregistrat o crestere sub­stan­tiala, au crescut profiturile fir­melor, dar aceasta situatie nu a fost urmata de majorarea investitiilor.

Daca fermierii polonezi au fost extrem de fericiti dupa intrarea in UE, gratie subventiilor generoase, restul populatiei nu are foarte multe motive de fericire. Dupa trecerea a doi ani de la aderare, aproape trei sferturi dintre polonezi considera ca aderarea nu a produs nicio schim­bare in viata lor, in timp ce doar 17 la suta cred ca aderarea le-a imbuna­tatit nivelul de trai, iar 13 la suta sunt de parere ca le este mai rau dupa aderare. Efectele pe termen scurt ale aderarii la UE s-au concretizat in dezvoltare economica, cresterea in­fla­tiei, majorarea ratei somajului si cresterea exporturilor. Una buna si alta rea… Cea mai mare economie din estul Europei s-a zbatut in ultimii patru ani (2004-2008) intre  cresterea economica modesta - inflatia slaba si politica fiscala stricta.

Trecerea la euro

La trecerea a doi ani si jumatate de la data aderarii, s-a putut constata ca Polonia a fost lovita de criza po­litica si economica, ce dreneaza tara de re­sur­se si ii compromite sansele de afir­mare pe plan european. O recunostea, la sfarsitul anului 2006, Guvernul de la Varsovia, o semnala cu ingrijorare si Comisia Europeana, care a atentionat Polonia ca trebuie sa depaseasca disensiunile interne si sa isi ia in serios treaba de stat membru, prin repre­zentantii sai pe langa institutiile europene. Ceea ce ingrijoreaza cel mai mult UE este adversitatea afisata de Polonia fata de UE. Oficialii UE se in­trea­ba daca acest stat era pregatit pentru a se integra. Polonia a aderat la UE fara sa accepte consensul politic european. Polonia nu este bine privita in con­textul european, din cauza faptului ca s-a izolat de UE intr-un natio­na­lism de neinteles. Mai mult decat atat, polonezii nu pot inca introduce moneda unica europeana pentru ca nu indeplinesc criteriile de conver­genta la Uniunea Economica si Monetara.

Planul Guvernului polonez de a trece la moneda euro in 2012 este sustinut de comunitatea de business si de polonezii de rand, dar multi ana­listi se indoiesc de faptul ca Varsovia va putea face fata criteriilor eco­no­mi­ce stricte impuse (criteriile de con­vergenta), dintre care deficitul bugetar sub 3 la suta din PIB - cel mai greu de atins. Bugetul pe 2009, care prevede o reducere a deficitului, reprezinta piatra de hotar pentru adoptarea euro.

Slawomir Skrzypek (foto), guvernatorul bancii centrale a Poloniei, pune la indoiala planurile Guvernului sau, de a adopta moneda euro in 2012. Daca Po­lonia va dori sa treaca la euro in 2012, aderarea la Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM) ar trebui sa se petreaca in prima ju­ma­tate din 2009, proces care este practic imposibil sa aiba loc din pricina lipsei de timp, dar si a vola­tilitatii sporite a pietei monetare in actualele conditii; ERM impune men­tinerea fluctuatiilor cursului de schimb intr-o marja de plus/minus 15 la suta fata de cursul de referinta. Apoi, Polonia ar trebui sa-si modifice Constitutia, pentru a permite Bancii Centrale Europene sa-si extinda responsabilitatile de politica mone­tara si asupra acestei tari. Celelalte doua principale tari central-euro­pene, care au aderat odata cu Polonia la UE in mai 2004, au de asemenea foarte intarziat calendarul trecerii la euro: Ungaria a stabilit anul 2014, iar Cehia nu a precizat inca niciun an in acest sens.

Familia in Polonia

Guvernul Poloniei a anuntat ca va cheltui aproape sase miliarde de dolari SUA in urmatorii sapte ani, in sprijinul familiei.

Potrivit datelor publicate la inceputul lunii martie 2007, Polonia are cea mai redusa rata a fertilitatii din Europa. Daca ten­din­ta actuala con­tinua, atunci, potrivit unor estimari, populatia Poloniei ar putea scadea cu patru milioane pana in 2030.

Polonia este poate cea mai cato­lica tara din Europa. Majoritatea abso­luta a populatiei merge la bi­serica in fiecare duminica si 70 la suta din cetateni sunt de parere ca familia si copiii sunt cel mai impor­tant lucru in viata. 55 la suta dintre polonezi sus­ti­neau in august 2008, potrivit unui sondaj realizat de cotidianul „Dziennik“, trecerea la euro in 2011. Dar, nu se stie daca in decembrie 2008 numarul lor a ramas acelasi in conditiile in care criza economica si financiara a atins si Polonia…

Polonia este eurosceptica azi

Dupa rezultatul negativ al referendumului organizat in mai 2008 in Irlanda, pe marginea Tratatului de la Lisabona, Polonia s-a alaturat si ea Cehiei eurosceptice, declarand compromis documentul menit sa asigure reforma institutionala a Uniunii extinse. Dupa „NU“-ul irlandez, Vaclav Klaus, presedintele Cehiei, a declarat ca „Tratatul este mort si ingropat“. Polonia ar putea reprezenta noua problema pentru procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona, dupa ce presedintia poloneza a apreciat ca documentul este compromis in urma votului negativ inregistrat in referendumul din Irlanda: „Exista multe indicii potrivit carora Tratatul de la Lisabona nu exista astazi, din punct de vedere legal, dupa ce una din tarile UE (Irlanda - n.r.), a respins prin referendum ratificarea sa“, a declarat consilierul prezidential Michal Kaminski, apreciind ca proiectul constitutional al UE „si-a incheiat viata“ in urma voturilor defavorabile inregistrate in 2005, in Franta si Olanda.