Defileaza zilnic la posturile TV de stiri, fac cozi interminabile la talk show-uri de mare sau modesta audienta, iti intra in casa la orice ora din zi si din seara prin ecranul televizorului sau pe calea undelor radio. O armata de politicieni cvasinecunoscuti dau asaltul final si disperat asupra unui electorat amorf, obosit si stresat de factura insuportabila pe care trebuie sa o achite zi de zi, de ani intregi si pentru totdeauna, doar pentru ca a avut ghinionul de se fi nascut intr-o Romanie aflata in vesnica tranzitie si reforma, de la rau la mai rau.  

Sloganurile electorale ale politrucilor ahtiati dupa sinecurile (cred ei) cosmopolite din Parlamentul European, sloganuri croite dupa chipul si asemanarea celor care le debiteaza, sunt tintite catre un public de-a dreptul prostovan, daca nu cretin de-a binelea. Chiar ma intreb, ascultand promisiunile desantate ale candidatilor de succes, ce om cu cap, care traieste pe pielea lui, de douazeci de ani incoace, experienta repetata a tepelor electorale, i-ar mai putea crede pe indivizii astia care vand la tona elixirul tineretii si prosperitatii vesnice.

Unii dintre ei, reuniti intr-un grup spilcuit si zambaret pe afisele electorale care au impanzit orasul, acrediteaza ideea ca odata ajunsi, in urma votului din 7 iunie, in Parlamentul European, vor trage cu forta de baierele pungii cu fonduri europene, iar aceasta, punga, va slobozi peste capetele romanilor miliarde de euro asa, doar pentru ca existam.  Nimic mai fals. Parlamentarii europeni nu se ocupa cu atragerea de finantari europene, nu au facut-o niciodata si nici nu o vor face vreodata. Nu intra in atributiile lor.

Asa cum nu se numara printre atributiile lor „europene“ nici programele anticriza, cum lasa sa se inteleaga candidatii altor triburi politice. Vituperand galagios la adresa incompetentei Cabinetului Boc in materie de gestionare a situatiei critice in care se afla economia si oamenii acestei tari, ei se prezinta cu seninatate ca unici detinatori ai  cheii iesirii din marasm.

De pretutindeni creste asaltul promisiunilor electorale, amplificandu-se pana la insuportabil cu zgomotele campaniei perpetue in care sunt si Guvernul si presedintele.

Tinerii primesc prima lor casa pe barba Executivului, a se citi cu garantia noastra, a tuturor. Pensionarilor li se mai promite un zgarci de pe ciolan, functionarii cu salarii mari sunt pusi la zidul infamiei, celor cu salarii mici li se promite marea cu sarea. Mamele sunt curtate de zor, tatilor li se spune ca gata-i criza, uite, tocmai trecu’, asa ca dam drumul la locuri de munca si credite bancare pentru tot poporul.

Este un zgomot de fond cu atat mai innebunitor cu cat nu are corespondent in realitate. Nici cei care au parasit culoarele Puterii, nici cei care le urmeaza nu au avut nici cea mai mica opreliste in a face ceva concret pentru electorat. Nu trebuie sa ajungi in Parlamentul European pentru asta, parghiile sunt aici, la fel si resursele. Cei dintai au facut praf echilibrul economic, asa precar cum era el, iar urmasii lor inventeaza dari peste dari, sanctionand la sange orice activitate productiva. Dar asta nu-i impiedica pe nici unii, sa-i mai fraiereasca odata pe romani, ca poate tine si de data asta.