Trag la noi ghinioanele precum musca... la miere. Unele endemice, blesteme ale lumii aflate la portile Levantului, politichie oportunista si demagogie racnitoare, altele conjuncturale... vezi criza financiara economica mondiala! In fine, parca in dusmanie, pana si cerul se supara pe noi, pacatosii (??), de nu mai vrea sa ploua.

Vine o vara torida, vine seceta!

Colac peste pupaza, in buna traditie de acceptare resemnata a destinului advers, ciobanul mioritic din noi se pare ca supravietuieste cu incapatanare. Continuam sa asteptam sa se intample inevitabilul.

Constatam, vaicarindu-ne, degradarea mediului economic, destructurarea tesutului social, disolutia valorilor morale. Procopsiti, pe mana noastra, cu unul dintre cele mai neperformante guverne postdecembriste, asistam la bajbaiala penibila in marea de interese politice care clocotesc in anul electoral decisiv pentru ocuparea fotoliului prezidential. Asteptam degeaba decizii ferme si oportune care sa ne scoata la liman. Suntem in asteptarea unui al doilea plan anticriza. Primul n-a existat decat pe hartie si-n frazele sforaitoare ale politicienilor guvernanti. Intre timp, cu masuri aberante luate sub presiunea lipsei de bani, s-a reusit in mod cert doar inrautatirea mediului economic, pierderea galopanta a locurilor de munca, inducerea sentimentului de nesiguranta si teama in randul celor mai multi cetateni ai Romaniei.

Dar ce conteaza? Importanta este campania pentru prezidentiale! Vorba lunga... saracia omului! De parca nu am simtit pe pielea noastra ca traim din ce in ce mai rau, un studio, elaborat de Banca Mondiala si UNICEF, expune sec si necrutator „starea natiunii” in materie de saracie.

Vom avea 1,59 milioane de saraci, cu 370.000 mai mult decat anul trecut. Peste 350.000 de copii pana la 14 ani vor trai intr-o saracie extrema.

Terifiant pentru prezent, foarte grav pentru viitor. Copiilor, care astazi nu mai frecventeaza scoala, li se desfiinteaza viitorul. Peste ani, generatii de analfabeti si semianalfabeti, produse de mizeria si disperarea in care se zbat din ce in ce mai multe familii, nu vor gasi locuri de munca intr-o societate supertehnologizata, cerand competente bine consolidate prin studiu. Cumplita responsabilitate pentru cei care le guverneaza astazi destinele si care nu gasesc decat o solutie de imagine, propunand instituirea a 200 de centre de zi in care copiilor din famiile sarace sa li se ofere o masa calda si... un educator care sa-i ajute la pregatirea lectiilor. Asta in speranta ca parintii nu-si vor trimite odraslele sa lucreze orice si oriunde pentru painea cea de toate zilele a intregii familii. Traim un cosmar! In secolul XXI, intr-o tara a Comunitatii Europene, in anul de „dizgratie” 2009, parintii isi abandoneaza copiii la usa autoritatilor. Bantustan patetic, la periferia lumii civilizate, Romania eludeaza voit realitatea.

Clasa politica damboviteana este prea ocupata sa lupte pentru putere, oportunist si steril - pentru cetatean -, dar profitabil pentru ea insasi.

Ne asteapta seceta! Va crapa de sete pamantul vaduvit de retelele de irigatii, vandalizate in numele eliberarii de comunism. Se vor scumpi alimentele. Vom importa produsele agricole frumoase si fade ale unei strainatati mai bogate decat noi in politici economice eficiente. In fata rafturilor pline de roadele altor pamanturi, copiii saraciei noastre vor inghiti in sec. Multi vor intinde si o mana rugatoare, cersind o poama.

Asta au meritat?