desfasoara activitati economice pe teritoriul respectiv. O companie cu asemenea statut nu obtine veniturile in tara unde a fost inregistrata, ci in afara granitelor acelui stat.

Teoretic, in orice tara pot exista companii offshore, dar acest statut nu asigura, in mod obligatoriu, avantaje fiscale. Conform legilor din statul respectiv, compania offshore este scutita, partial sau total, de plata impozitelor. Costi Neacsu, de la cabinetul de avocatura cu acelasi nume, ne invata ca primul pas catre infiintarea unei companii neimpozabile (offshore) este destul de greu. Pentru intreprinzator, acest pas implica, in majoritatea cazurilor, multa incertitudine. Infiintarea si conducerea unei companii offshore nu este cu nimic mai dificila decat cea a unei firme obisnuite.

Paradisurile fiscale traditionale sunt situate in insule (ex. Insula Man, Marea Britanie), in arhipelaguri (ex. Insulele Virgine Britanice, Nauru), tari mici (ex. Panama), principate (San Marino, Liechtenstein, Andorra) sau in interiorul unor tari mari, de regula langa treceri de ape, langa aeroporturi etc.

Toate aceste zone, teritorii sau regiuni incurajeaza investitorii straini in infiintarea companiilor offshore, pe baza unei legislatii independente, valabile numai in aceste zone.

Numarul paradisurilor fiscale il depaseste pe cel al tarilor europene

In prezent, se considera ca exista in lume 73 de paradisuri fiscale, insa date precise despre sumele de bani care ajung aici nu exista. Aceste adevarate „raiuri ale finantelor” au legi stricte referitoare la spalarea „banilor negri” pentru a se asigura ca institutiile financiare care-si au sediul acolo nu sunt folosite in scopuri ilicite. Departamente speciale ale acestor institutii investigheaza orice posibila incalcare a acestor reglementari. In plus, bancile „offshore” au proceduri stricte de „cunoastere a clientului” astfel incat conturile anonime au devenit, dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, doar poveste.

Paradisurile fiscale au legi stricte referitoare la spalarea banilor negri pentru a se asigura ca institutiile financiare care-si au sediul acolo nu sunt folosite in scopuri ilicite.
Cat timp afacerile sunt legale, secretele financiare sunt aparate cu sfintenie. In paradisurile fiscale este interzisa dezvaluirea oricarui aspect al tranzactiilor financiare, inclusiv informatii cu privire la conturile bancare private, fara un ordin judecatoresc. Multe dintre jurisdictiile „offshore” impun amenzi uriase sau chiar pedeapsa cu inchisoarea pentru angajatii bancilor care incalca intimitatea unui posesor de cont.

Banca pentru Depozite Internationale (BDI), care inregistreaza date referitoare la depuneri in numerar pentru fiecare tara, estimeaza ca, la nivel global, in 2004, a existat un total de 14.000 de miliarde de depozite, dintre care 2.700 de miliarde erau pastrate in tarile „offshore”. Asta inseamna ca unul din cinci depozite bancare este inregistrat intr-un paradis fiscal. Multi cetateni bogati din cele mai diferite state ale planetei isi pun la adapost averile in paradisuri fiscale europene pentru a evita taxele catre statele ai caror rezidenti sunt. Potrivit raportului companiei de cercetare a pietelor Merrill Lynch/Cap Gemini’s, intre 2002 si 2003, averile cetatenilor bogati erau estimate la aproximativ 27 de mii de miliarde dolari SUA, dintre care 8.500 de miliarde dolari SUA (31 la suta) erau inregistrate intr-un paradis fiscal. Merrill Lynch a estimat o crestere a acestor averi „offshore!”cu 600 de miliarde de dolari SUA anual. Ceea ce ar insemna ca in 2008, averile pastrate in paradisurile fiscale au ajuns la 10.900 de miliarde de dolari SUA. Majoritatea tarilor „offshore” stabilesc taxele in functie de rezidenta, si nu de cetatenie.

Asa ca, de exemplu, europenii de pretutindeni pot veni in Elvetia pentru a scapa de platile catre stat. Compania americana falimentara Enron, candva un gigant energetic, a declarat profituri de 2,3 miliarde dolari intre 1996 si 1999, dar nu a platit nicio taxa Guvernului SUA. Profiturile respective au fost transferate unei retele de 3.500 de companii, dintre care 440 erau inregistrate in paradisul fiscal Insulele Cayman.

Scopul si tipurile companiilor offshore

Exista un numar mare de obiective posibile ale crearii de companii offshore, principalul fiind acela de a reduce profitul societatilor-mama situate in zone cu fiscalitate mare. Societatea-mama are astfel un profit mai mic, iar impozitul ei pe profit se va micsora considerabil. Profitul companiei-fiica offshore va fi mai mare pentru ca impozitul pe profit intr-un paradis fiscal este foarte mic sau inexistent.

Exista urmatoarele tipuri de companii offshore:

•  Companiile offshore propriu-zise, utilizate pentru a reduce la minimum profitul si deci si impozitul pe profit. 

•  Companiile offshore de investitii, care permit investitorului sa se concentreze la cele mai avantajoase proiecte sau sa selecteze domeniile care ofera venituri potentiale ridicate.

•  Holdingul offshore, utilizat pentru finantarea activitatilor filialelor sale aflate sub diverse jurisdictii. Profitul realizat astfel poate fi folosit pentru finantarea altor activitati efectuate de holding.

•  Societatile de asigurare offshoresunt constituite de catre o companie inregistrata intr-o tara cu fiscalitate ridicata sau de catre un grup de asemenea companii. Pot fi folosite pentru asigurarea riscurilor firmei-mama sau ale unui grup de firme-mama in conditii mai avantajoase decat cele oferite de obicei de societatile de asigurare. Formula de societate de reasigurare offshore poate fi folosita de catre societatile de asigurare pentru asigurarea propriilor riscuri si pentru realizarea unei planificari fiscale mai eficiente.

•  Societatile bancare offshore, cu autorizatie pe timp limitat sau nelimitat, pot fi infiintate de catre banci cu scopul acumularii de profit in tari cu impozite reduse sau zero, precum si de catre grupuri de companii cu scopul unificarii resurselor financiare si facilitarii circulatiei monetare. O banca offshore poate fi utilizata si pentru finantarea operatiunilor internationale efectuate de fondatorii bancii respective in scopul evitarii problemelor legate de limitari valutare.

•  Companiile offshore prestatoare de servicii diverse de publicitate, management, marketing, consultanta etc.

Avantajele oferite de companiile offshore se impart in doua grupe distincte: avantaje fiscale directe si beneficii suplimentare, independente de statutul fiscal favorabil.
Avantajele fiscale directe provin din faptul ca paradisurile fiscale ofera firmelor offshore o gama larga de avantaje fiscale, ce conduc la economii substantiale la plata impozitului.

Beneficiile suplimentare sunt independente de avantajele fiscale directe si tin de asigurarea anonimatului complet: in anumite paradisuri fiscale legea asigura anonimat absolut deoarece datele de identificare ale directorilor si actionarilor nu fac parte din categoria informatiilor publice. Beneficiile suplimentare tin si de lipsa obligativitatii completarii registrelor contabile intr-un numar mare de paradisuri fiscale. Acest fapt conduce la economii substantiale, generate de lipsa costurilor respective.

Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei - raiul platitorilor de impozite

Impozitele scazute, sistemul unic de inscriere a firmelor si statutul de candidat la Uniunea Europeana al acestei tari se numara printre avantajele care i-ar face pe investitorii potentiali sa se gandeasca la posibilitatea de a investi in Macedonia.

In incercarea de a spori numarul de firme internationale din Macedonia, guvernul acestei tari a lansat in 2007 o campanie promotionala destinata investitorilor straini. Sloganul este „Investiti in Macedonia, un nou paradis fiscal in Europa”. Guvernul macedonean a sperat ca, prin reclame in 50 de ziare si reviste importante din 35 de tari, dintre care 21 de tari membre UE, sa ii sensibilizeze pe investitorii internationali in legatura cu avantajele fiscale din Macedonia. Printre acestea se numara impozitele scazute, un sistem unic de inscriere a firmelor, accesul la o piata infloritoare de consumatori, inflatia mica si promisiunea aderarii la Uniunea Europeana.