celui mai mare concern auto din lume, prin preluarea GM Europe si America de Sud de catre Fiat Group.

Initial, zvonurile privind interesul lui Sergio Marchionne, presedintele Fiat, pentru Opel au fost negate. Apoi, cei implicati au refuzat sa comenteze. Au reactionat in schimb sindicatele Opel, prin liderul Klaus Franz, in acelasi timp membru al consiliului de supervizori al Opel. Acesta a afirmat la momentul respectiv ca sindicatele se vor opune preluarii de catre Fiat a companiei germane, scoasa la mezat de GM, din cauza faptului ca brandul pe care il reprezinta concureaza intens pe mai toate segmentele de piata cu italienii, iar tranzactia ar putea conduce la o reducere semnificativa a locurilor de munca si chiar la inchiderea unor uzine. Situatia era insa dramatica, iar optiunile limitate, desi CEO-ul GM, Fritz Henderson, anuntase ca exista sase potentiali investitori, din industria auto si din domeniul investitiilor financiare.

Ulterior, informatiile au inceput sa devina mai substantiale, aparand si un nume nou in cursa pentru cumpararea pachetului majoritar Opel: Magna Steyr, companie austriaca, cu origini canadiene. Intentiile exprimate de cei de la Magna cuprindeau o oferta alaturi de miliardarul rus Oleg Deripaska, cel care, pentru scurta vreme, a detinut un pachet important de actiuni la Magna.

Sase milioane de vehicule anual

Simultan, politicienii au inceput sa-si exprime rezervele fata de o posibila asociere Fiat/Opel, cel mai vehement fiind comisarul european Gunther Verheugen, care a avut o reactie de „surprindere“ la aflarea vestii privind interesul Fiat pentru Opel. Gunther Verheugen a marturisit ca se indoieste de abilitatea italienilor de a face doua tranzactii simultan (Opel si Chrysler), in conditiile datoriilor mari pe care le are Fiat. „Ma intreb de unde aceasta companie indatorata gaseste banii pentru a continua doua operatiuni de acest fel simultan“, a meditat surprins comisarul european. La scurt timp, CEO-ul Fiat, Sergio Marchionne, a raspuns dur: „Ma asteptam mai degraba de la el sa se angajeze intr-un dialog constructiv cu producatorii de masini din Europa pentru a rezolva problemele cu impact negativ asupra industriei, decat sa emita sentinte la moarte pentru aceasta industrie sau sa aleaga unilateral cine va supravietui“.

Intre timp, a fost rezolvata problema Chrysler, Fiat anuntand oficial, dupa declararea insolventei si intrarea sub supraveghere judiciara a companiei americane, alianta cu aceasta. Astfel, Sergio Marchionne, artizanul relansarii Fiat din ultimii 10 ani, s-a putut concentra asupra subiectului Opel. Primele informatii provenite de la italieni au surprins pe toata lumea: Fiat nu dorea doar Opel, cu subsidiara Vauxhall din Marea Britanie, ci si Saab, aflata in portofoliul GM, dar in insolventa, deci in cautarea unui investitor. Practic, Marchionne tintea toate operatiunile GM Europe, singura problema fiind banii. Pentru a aduna toate aceste branduri, impreuna cu cele detinute de Fiat pana in acel moment, liderul italian a venit cu o idee noua: infiintarea unei companii-gigant, una care ar deveni peste noapte numarul 2 mondial, cu peste sase milioane de vehicule produse anual si o cifra de afaceri de aproape 100 de miliarde de euro. Volume si cifre impresionante, dar insuficiente pentru Marchionne. Acesta ar putea fi motivul pentru care a aparut si ultima propunere a Fiat catre GM, aceea de a intra in proprietatea  operatiunilor GM din America de Sud.

Finantare de sapte miliarde de euro

Sergio Marchionne este foarte optimist in ceea ce priveste planurile sale, iar argumentele aduse sunt perfect logice. Costuri reduse cu zeci de milioane anual, prin utilizarea platformelor comune, tehnologii de ultima ora preluate la preturi mici de toate marcile din portofoliu, plus o piata de desfacere uriasa, intinsa aproape pe tot globul si care ar urma sa fie listata pe burse. Calculele facute initial doar cu Chrysler s-ar putea extinde acum si la jumatate din GM. Nou-infiinta companie ar putea ajunge astfel nu a doua, ci chiar cel mai mare producator de autovehicule, depasind Toyota, la concurenta cu Volkswagen, care spera sa ocupe locul 1 in 2009.

Marchionne sustine ca tranzactia s-ar putea incheia pana la sfarsitul lunii mai, insa cel mai interesant este faptul ca politicienii au inceput sa fie mult mai flexibili. Ministrul Economiei din Germania, Karl-Theodor zu Guttenberg, s-a aratat deschis fata de aceasta idee, la finalul unei intrevederi cu Marchionne, „chiar daca asta ar insemna inchiderea unor fabrici ale GM din Europa“. Nevoile de finantare ale Fiat pentru tranzactiile propuse se ridica la 5-7 miliarde de euro, potrivit lui Guttenberg, ceea ce reprezinta, in principiu, o problema. Primul pas ar fi, potrivit CEO-ului italian, solicitarea Guvernelor din tarile unde Opel si Fiat au uzine sa acorde garantii guvernamentale pentru credite.

„Este o oportunitate sa facem Uniunea Europeana sa functioneze ca o uniune“, si-a argumentat ideile Marchionne, adaugand ca, „daca nu facem asta, va fi un esec al eforturilor noastre de a crea o singura piata“.

Cel mai mare producator de automobile din Europa si, posibil, din lume ar urma sa aiba ca actionari familia Agnelli, intr-o proportie diminuata fata de cea de la Fiat, si GM, ca minoritar. Este la fel de posibil ca brandurile Ferrari si Maserati sa ramana in afara acestei companii, desprinse de Fiat.

Un manager de succes

Sergio Marchionne (foto), cu dubla cetatenie, italiana si canadiana, are 57 de ani si este unul dintre cei mai apreciati manageri din businessul european. Presedinte si CEO al Fiat Group, el a fost ales in 2006 presedinte al Asociatiei Constructorilor Europeni de Automobile, ocupand in acelasi timp alte functii importante in diferite companii sau organizatii: presedinte al Consiliului de Administratie al Société Générale de Surveillance din Geneva, vicepresedinte al Consiliului de Administratie al bancii UBS si membru in Consiliul de Administratie al Philip Morris International. In 2006 a primit titlul de „Cavaliere del lavoro“ din partea presedintelui italian Giorgio Napolitano. Marchionne este considerat a fi principalul autor al renasterii Fiat, continuand cu succes opera celebrului Luca Cordero di Montezemolo. Si-a inceput cariera in Canada, fiind angajat contabil la Deloit&Touch.