era preluata de la Serviciul de Ambulanta si anunta ca numarul femeilor intoxicate cu alcool a fost mult mai mare decat cel al barbatilor. Iar explicatia medicilor a fost ca femeile chiar au tinut post si organismul nu a facut fata consumului brusc de alcool.

E drept ca avem de-a face cu o stire, pentru ca, de obicei, betia era pusa in legatura cu barbatii. Iar unul dintre motivele psihologice pentru care femeile se imbata mai rar cred ca este efortul lor de a nu pierde controlul.

Nu m-as grabi sa trag concluzii facile de genul „criza financiara ii face pe oameni sa se refugieze in bautura”. Nu cred ca are legatura, mai ales ca bautura este scumpa, iar zilele acestea inclusiv rafturile benzinariilor erau golite de bauturi si stim ca acolo nu sunt ieftine.

Dorinta, nevoia de a investi in betie, pare mai degraba legata de stilul de viata al actualelor generatii. Lucrurile nu stateau asa cu 30 de ani in urma si asta nu doar din cauza impunerii de atunci a restrictiilor statului autoritar. Vorbeam serile trecute cu un cuplu, ambii parteneri fiind in jurul varstei de 60 de ani. Imi spuneau ca au auzit tineri care merg la o petrecere de firma sau la un bar cu scopul clar de a se imbata. Si nu intelegeau de ce. Cand erau ei de varsta acestor tineri lucrurile nu se intamplau asa. Desigur, si atunci oamenii se imbatau, dar nu plecau de acasa cu acest scop bine conturat.

M-am gandit ca poate m-ar ajuta sa inteleg mai bine daca as vorbi cu un sociolog, iar acesta mi-a povestit despre controlul social si despre partea financiar-psihologica.

Au aparut, imi spunea sociologul, tot mai multi imitatori sociali de genul: beau si eu pentru ca bea si el. De asemenea, oamenii au mai multi bani decat inainte, oferte mai bune in privinta bauturilor si drame mai profunde. Desigur, fiecare epoca are dramele sale. Dar acum nu mai exista un sistem de valori bine inchegat si oamenii sting mai usor in bautura dramele, pentru ca par a fi mai greu de gestionat.

In urma cu jumatate de veac, societatea romaneasca, si nu doar ea, era centrata mult mai mult pe onoare, pe stoicism, era jenant sa fii periferic. Astazi, aceste valori s-au mai diluat. In trecut, daca aveai o drama mica, o purtai ca pe o cruce. Astazi pare mai usor sa te victimizezi. De vreo 20 de ani se poarta victimizarea, e o moda.
Dincolo de acestea, oamenii mai resimt totusi controlul social si financiar si atunci aleg sa se imbete ca sa-si mai „spele creierul sau macar sa-l clateasca”.

O alta caracteristica a societatii noastre este mobilitatea oamenilor. Sunt mereu intre doua drumuri, doua joburi, intre dileme si atunci socializeaza pe fuga si se distreaza la fel: se imbata rapid, nu au timp de pierdut. Betiile sunt programate pentru ca e foarte greu sa se mai intalneasca oamenii pe strada intamplator si sa se invite la o bere. Asa cum era in urma cu 25-30 de ani. Atunci erau si comunitati umane, cu relatii mai putine si mai stranse, acum oamenii trebuie sa faca fata multor relatii. Am prieteni care-mi spun ca s-au saturat de cat de multi prieteni au sau ca programeaza vizitele si au un calendar strict pentru a nu uita sau neglija „obligatiile”.

Totusi, refugiul in alcool poate fi vazut ca o lipsa a interesului social. Daca oamenii ar fi sincer preocupati unii de ceilalti nu ar mai avea nevoie de un substitut. In acelasi timp, alcoolul este vazut ca o boala de constructie sociala. Adica este adesea un obicei urmat impreuna cu altii.

Cand se vorbeste de alcoolism nu se vorbeste de o anumita cantitate de alcool consumata de o persoana, ci mai ales de efectele pe care le are asupra ei. Adica ce efort depune pentru a-si procura bautura sau ce efort zadarnic depune pentru a-si controla obiceiul.

 Se refera la cat de afectata este functionarea lui la munca, in familie, in relatiile sociale din cauza consumului de alcool. Se observa si cum anume ajunge sa se neglijeze sau cat de des ii spun cei din jur sa renunte.

Psihologic, alcoolicul poate fi vazut ca o persoana creativa care foloseste alcoolul pentru a evita functionarea in ariile mentionate mai sus. Adesea, poate fi vorba de o persoana ambitioasa, care insa se teme de esec. La o astfel de persoana exista o prapastie intre scopurile inalte si toleranta scazuta pentru a accepta si a face fata ranilor vietii. „Cand apare o dificultate, alcoolicii cauta un mod de a nega dificultatea si de a lua lucrurile in usor” - Kurt Adler, psiholog adlerian austriac.

Alti psihologi adlerieni vad la alcoolici o combinatie intre ambitii excesive si furie sau dorinta de aparare (Eva Dreikurs Ferguson, SUA). Sau faptul ca alcoolul le permite oamenilor sa se autotrateze (sa-si ofere un medicament) de griji si probleme (Richard Betts, SUA). Desigur, alcoolul este pus in legatura si cu dorinta de a umple un gol, cu vina sau negarea. Toate acestea functioneaza ca un motor ce impinge persoana spre autodistrugere. Psihologii Ray Corsini si Alexandra Adler descriau alcoolismul ca pe o sinucidere lenta.

Totusi, alcoolismul nu este vazut ca o boala. Psihologul Kurt Adler spunea ca orice poate fi vindecat prin faptul ca vorbesti cu oamenii si le explici ca atitudinea gresita nu poate fi numita boala.

Pentru multi psihoterapeuti, alcoolicul este insa o provocare pe care ar dori sa o evite, asta si din cauza riscului de esec al terapiei. Psihoterapeutul stie ca un alcoolic are o serie de convingeri gresite si cu ele trebuie sa lucreze. Convingerile gresite sunt asteptarile nerealiste pe care alcoolicul le are de la el sau de la ceilalti. De exemplu, alcoolicul poate crede ca „toata lumea trebuie sa-l placa“ sau „nu valoreaza decat daca...“ Si, pentru ca astfel de asteptari sunt prea mari si prea greu de realizat, revine mereu la solutia usoara: alcoolul.

Psihoterapeutul vorbeste cu el despre ce castiga cu adevarat atunci cand bea si mai ales ce incearca sa evite. Adesea, alcoolicul evita una sau mai multe din sarcinile vietii, nu are curajul de a si le asuma. Psihoterapeutul il ajuta sa inteleaga si sa aiba curajul de a fi imperfect.