Oare cand ne vom satura de atatea umilinte? Am fost trasi pe sfoara de nenumarate ori de-a lungul istoriei, am fost calcati in picioare, abandonati, iar calcati in picioare, acuzati, iar abandonati, marginalizati, discriminati. La un meci de fotbal international, cand se fluiera imnul Romaniei, este „o eroare regretabila”. Daca o facem noi, inseamna ca suntem „indivizi abjecti”, „tigani”. Patru romani au fost acuzati saptamana trecuta ca au jefuit casele italienilor, cele prabusite la cutremur.

Dupa cateva zile s-a dovedit ca bietii oameni isi recuperau lucrurile personale! Credeti ca si-a cerut cineva scuze? Aiurea! Mai mult, italienii s-au felicitat ca autoritatile „pot controla zona, ca pot impiedica jafurile”! Si au decis sa condamne totusi pe unul dintre ai nostri pentru detinerea unei bate de baseball, in portbagaj! Eu, unul, m-am saturat sa fiu umilit de italieni, de francezi, de germani, de britanici, de americani sau de oricine altcineva. Dupa ce ca sunt facut zilnic harcea-parcea de propriul Guvern (sunt tratat drept infractor sau evazionist inca de la nastere), mai trebuie sa indur si scuipatii unora precum militianul Voronin. Nu poti nici macar sa te afisezi cu o sacosa romaneasca pentru ca esti acuzat de sabotaj sau/si spionaj. Asadar, in numele a ce induram toate acestea? Al apartenentei la o asociatie poreclita „Noua Uniune Sovietica”, cu sediul la Bruxelles in loc de Moscova? O organizatie care ar trebui sa-mi apere interesele (comune), dar care nu o face.

Dimpotriva!  Ma considera cetatean de mana a doua, nu am voie sa muncesc unde vreau, mi se ingradeste dreptul la libera circulatie. Nu, nu ma refer la vize, ci la modul in care sunt „observat” in calitate de cetatean european de origine romana. Asadar, dupa ce ca isi bate joc de noi cine vrea si cine nu vrea, trebuie sa suport si umilinte nemaivazute din partea unui simulacru de tara, o gluma a intelegerilor politice dintre Germania nazista si URSS, dintre UE si Rusia, dintre Statele Unite si mai stiu eu cine. Nu mai am voie sa ma apar asa cum trebuie pentru ca-l supar pe „Marele Licurici”! Nu am voie nici macar sa le zic doua vorbe de dulce comunistilor din Basarabia ca se stramba „oficialii de la UE”. Bun, dar nu pentru a fi ajutati, atunci cand e cazul, ne mor soldatii in Afganistan si Irak? Nu pentru a beneficia de avantajele „democratiei europene” am fost de acord sa ne transformam tara intr-un urias depozit pentru marfa care nu se mai vinde in Vest?! Si cate si mai cate. Am acceptat toti mafiotii si pedofilii din tari precum... (nu le mai nominalizez, sunt sigur ca le stiti) ca sa fim „in randul lumii”. Pe scurt, am inghitit orice, „ca sa fie bine, maica”. Pai, maica, pentru cine sa fie bine, ca nu inteleg? Unde este presedintele-jucator, unde sunt diplomatii de meserie, cine ne protejeaza? Cat mai are de gand armata sa accepte mizerii de genul „buget zero pentru inzestrare”? Poate daca li s-ar da biciclete cu kevlar, special concepute pentru lupta cu talibanii...

 La cum merg lucrurile, ma astept sa ma umileasca si Marea Neagra, singurul nostru „aliat”. Sa-mi dea doua valuri peste ochi si sa-mi tipe in urechi „pleaca, ba, de pe tarmul meu!”. Am fost generatie de sacrificiu, acum suntem generatia umilita. La scoala, la ghiseu, la hipermarket, pe sosele, la alegeri, in vami, aiurea-n lume, in direct sau inregistrat. Va plac versurile alea cu „nu-i totuna leu sa mori ori caine inlantuit”? Nu cred. Meseria noastra este umilinta. Iar in curand o sa atingem perfectiunea. Ne va fi bratara de aur, la gat.