Saptamana Financiara vi le prezinta, incepand din 6 aprilie, pe Michelle Pfeiffer si Renee Zellweger intr-un film de exceptie: Dragoste otravitoare, o tulburatoare drama despre iubire si supravietuire.

 „ LEANDRUL ESTE UNEORI  OTRAVITOR. CA SI DRAGOSTEA UNEI MAME...

Astrid Magnussen este o fetita de 12 ani care locuieste in California cu mama ei, Ingrid, o poeta cu spiritul liber. Intr-o zi, Ingrid se indragosteste de un barbat care ii frange inima si ii distruge viata. Pentru a se razbuna, Ingrid il ucide cu otrava florii ei preferate: leandrul alb. Ea este trimisa la inchisoare pe viata, iar Astrid incepe peregrinarile prin nenumarate orfelinate. Timp de aproape un deceniu, ea cunoaste dragostea interzisa, religia, amenintarea mortii, drogurile, foametea, si sentimentul de a fi iubita. In toti acesti ani, ea tine legatura cu mama ei prin scrisori. Si, in timp ce Ingrid ii insufla fiicei ei puterea de a supravietui, Astrid isi invata mama despre dragostea adevarata."

Cand producatorul John Wells a primit unul dintre primele exemplare ale romanului lui Janet Fitch, „White Olander", l-a citit intr-o noapte si a cumparat imediat drepturile de ecranizare. „Personajele sunt perfect conturate", comenteaza Wells, cunoscut scriitor si regizor, dar si producator al unor filme ca „ER", „The West Wing" sau „Third Watch". „Este o carte foarte bine scrisa, cu personaje credibile si mesaj foarte optimist. M-am implicat cu adevarat in aventurile lui Astrid." Wells a fost impresionat de felul in care povestea prezinta motivul universal al maturizarii, subliniind experientele minunate care ne ajuta sa ne definim individualitatea si sa ne construim o identitate diferita de cea a parintilor nostrii. „Fie ca am experimentat sau nu adversitatea cu care se confrunta Astrid, intr-un fel sau altul aceasta este o etapa pe care trebuie sa o depasim cu totii in adolescenta", spune Wells. „O parte a maturizarii implica o constatare si anume aceea ca parintii nostrii sufera si ei de pe urma frustarilor si a ratarilor, ca sunt simpli oameni si nu omipotenti. Dragostea lor, oricat de reala este ea, este la fel de imperfecta ca si ei si trebuie sa o acceptam ca atare daca vrem sa inaintam."

Kosminsky, care traieste si lucreaza in Anglia, a avut initial retineri in a accepta acest proiect, deoarece programul sau era incarcat si o filmare in Los Angeles insemna o perioada lunga de timp departe de familia sa. Se afla, dupa cum isi aduce aminte, „ in mijlocul mai multor filme pe care le faceam in Anglia si cu un alt proiect destul de avansat atunci cand am citi scenariul." Dupa ce a citit scenariul, el a citit si romanul si si-a dat seama ca nu poate rezista tentatiei. „Am fost extraordinar de emotionat de povestea acestei tinere femei si a calatoriei ei."