Primul presedinte al Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), Jean Constantinescu, atrage atentia ca, pe timp de criza economica, piata energiei electrice din Romania este plina de incertitudini. Statul este inca stapanul absolut, investitorii stau in expectativa, iar infrastructura sta sa cada. Victimele sunt consumatorii captivi, precum si cei industriali, care sunt nevoiti sa plateasca enorm pentru curentul consumat.

„Financiarul“: Cum arata sistemul energetic romanesc in acest moment?
Jean Constantinescu: Avem, mai intai, un sistem tehnologic cu centrale electrice, un sistem generator de politici. Am mostenit o rezerva de capacitate importanta dupa ’90, cand a fost colapsul marii industrii consumatoare, pe care am uzat-o in toti acesti ani. Din pacate, aceasta rezerva a scazut destul de mult, consumul si-a mai revenit si avem foarte putin nou.

Nou a fost Cernavoda… Disponibilitatile noastre au scazut foarte mult in ceea ce priveste capacitatea totala. Si aceste disponibilitati sunt de mai multe categorii, unele de pret competitiv, altele de pret la limita din punctul de vedere al competitivitatii, altele chiar necompetitive.

De exemplu?
Aproape toate CET-urile si o parte din termocentralele de sistem - Borzesti, Doicesti, Braila, Deva, Paroseni. Noi avem doua motive care ne dau ceva sperante pe termen scurt. Primul este scaderea consumului intern. Pe ansamblu cu 2%-3%, poate 5%, din cauza marilor consumatori industriali. Acest lucru va mari rezervele disponibile. Al doilea motiv este ca partea sud-est europeana este ea insasi in criza de cativa ani. Preturile marginale care se practica in Balcani, adica pentru acoperirea deficitelor, sunt foarte ridicate, aproape duble fata de Romania. Deci, producatorii nostri au aceasta sansa, ca o parte din reducerea de consum din tara sa fie compensata cu livrari in sud-estul Europei.

Si permite reteaua din Bulgaria asa ceva, tehnic vorbind?
Tehnic ar fi posibil, dar din pacate reglementarile actuale pun multe obstacole. Aceasta inchiriere de capacitati nu este foarte transparenta si, din pacate, Romania nu este foarte activa in rezolvarea acestei probleme. Se aplica un principiu dupa parerea mea absolut gresit, si anume inchirierea separata a capacitatii de transport. Cine inchiriaza in avans are sansa in felul acesta sa blocheze tranzitul pentru concurenti. Normal este ca cine castiga o tranzactie de energie sa aiba accesul si la capacitatea de transport. Din pacate, unele state au alte interese si folosesc restrictiile, iar consecinta este cresterea preturilor si blocajul producatorilor din Romania.

Romania si Balcanii

Cum sunt preturile de productie din Romania fata de cele din Balcani?
Discutand de preturi de piata sau de preturi marginale, evident ca Romania sta mai bine in momentul de fata decat tarile din zona. Se stie ca energia hidro este mai ieftina pentru ca noi nu facem investitii. In plus, ca avem si o capacitate mare.

Numai in Albania este mai mare decat la noi, daca luam in calcul toata regiunea. Avem energia nucleara care are costuri mai mici si iarasi am banuiala ca sunt costuri putin artificiale si ma gandesc in mod special la cheltuielile cu deseurile viitoare si chiar la cheltuielile necesare constructiei unitatilor noi. Cred ca acolo e un capac artificial, mai ales ca energia nucleara este folosita in proportie de 70% pentru consumatorul casnic, ca sa mai scada pretul.

Cine e cel mai mare concurent? Bulgaria?
Da, dar este un concurent tot pe moment. Dupa ce au oprit unitatile nucleare de la Kozlodui, nu as putea sa spun ca au excedent foarte mare. In toata regiunea e o foame de energie, e la limita. Ce au in plus Bulgaria si Romania nu este suficient. Pe termen scurt inca suntem competitivi in Balcani, avand un pret de 35-50 de dolari MWh, unde adesea energia se vinde cu 70-80 si chiar peste.

Sanse competitive si aparente

Care sunt sansele noastre competitive pentru viitor?
La prima vedere am avea sanse foarte mari. De ce? Avem un sistem mai dinamic, avem bursa de energie, ei nu au, avem o retea de transport mai puternica, suntem un fel de „hub“ al energiei, putem sa facem schimburi. Avem energie hidro, deci cu grad inalt de modularitate, si putem sa vindem, pe langa energie, asa-numitele servicii de sistem, contra bani. Suntem cu capacitatile cele mai mari, tara cea mai mare din regiune.

Dar si cel mai mare consumator.

Da. Dar cu o rezerva de 3%, ceea ce la noi inseamna mult mai mult decat o rezerva de 3% in Albania. Reteaua si sistemul nostru de piata sunt moderne. Plus multe proiecte la orizont. Dar astea sunt aparente. Avem insa cateva mari probleme de care nu suntem constienti nici macar in aceasta perioada de criza. Prima mare problema este marea incertitudine. Plutim intr-o uriasa incertitudine de politica a energiei, de politica a reglementarii, de politica a investitiilor, de politica a privatizarii, de politica a guvernantei intreprinderilor de stat in sector.

Si care este numitorul comun al acestora?
Numitorul comun este Guvernul. Aceste politici au creat in piata o mare incertitudine si sa nu va mire ca acele proiecte care au fost publicate in presa vor ramane inca in asteptare pana se vor clarifica numeroasele incertitudini. Sa le luam pe rand.

In ceea ce priveste politica reformei acestor restructurari fara sfarsit. De 12 ani facem combinari si recombinari de intreprinderi. Astea nu fac decat sa creeze incertitudini. Si sunt la orizont unitati integrate mari care pot sa domine piata. Va dati seama ca unele societati private se simt ca un outsider si amenintate in prezenta acestor unitati mari dominate de stat.

Avem in planul reglementarilor incertitudini privind tarifele. De exemplu, noi practicam cu buna stiinta tarife reglementate la anumiti producatori ineficienti, ii tinem in viata. Ii obligam pe anumiti furnizori care sunt pe piata reglementata sa cumpere aceasta energie, bineinteles ei, la randul lor, vor primi tarife reglementate. Ca sa fie suportabil de consumator, sunt obligati alti producatori, Hidroelectrica si Nuclearelectrica, sa vanda la preturi mici.

Acei producatori sunt Mintia, Paroseni…

Sunt multi producatori termo, exceptia fiind producatorii pe lignit. Avem pe piata en gros o distorsiune tarifara care introduce o incertitudine pentru investitori. Investitorii care vad ca statul ii protejeaza pe unii si nu ii lasa sa se confrunte cu rigorile pietei nu se simt confortabil. Aceste dezechilibre de pret care se platesc artificial diversilor producatori il descurajeaza pe investitorul privat. Acesta este al doilea fenomen de descurajare dupa acea incercare a Guvernului de a face companii mari si integrate si oarecum monopoliste.

Exista mari incertitudini la piata cu amanuntul. Aceasta este admirabila, dar lipseste cu desavarsire, din cauza puternicei distorsiuni tarifare.

Adica eu, client captiv, nu am motive sa trec in piata libera...

Nu am niciun interes, pentru ca voi plati mai mult. Inseamna ca tariful meu este artificial. Si banii se iau de la consumatorii industriali. Deci consumatorul industrial plateste un tarif in plus.

Pentru mine?
Da. Am ajuns la cea mai scumpa energie pentru consumatorul industrial si mijlociu din Europa. Asta e o lovitura mortala pentru ei pe fondul crizei. Una dintre masurile anticriza este sa usureze viata acestor intreprinderi mici si mijlocii in ceea ce priveste achizitiile de energie, sa nu plateasca degeaba, in plus, asa cum platesc astazi. Intrebarea e ce se intampla cu consumatorul casnic, care si asa suporta greu, chiar daca este subventionat ascuns. Sunt solutii. Exista sisteme de sprijin, dar separate de piata, administrate din alt loc, poate de la Ministerul Muncii, poate de la Ministerul Economiei, cu banii din rentele hidro si nucleare care acum sunt folositi foarte gresit.

Adica?
In momentul de fata, cea mai importanta renta, cea hidro, este folosita in favoarea baietilor destepti. Acestia au contracte cu preturi mici, foarte mici, pe termene lungi. Dupa parerea mea, ele pot fi eliminate numai prin acte legislative. Nu retroactiv, dar se pot modifica in continuare prin lege.

Dar mai sunt patru-cinci ani de contract…

De ce sa ii lase? Sa castige intre 15 si 25 de euro la fiecare MWh?

Deci acesti 15-25 de euro ar putea fi folositi pentru sprijinul consumatorilor captivi?
Da. Aceasta renta poate fi dirijata o parte pentru fondul acela separat de piata si o parte pentru investitiile hidro de care este mare nevoie.

Ce interese au investitorii

Dar ce ii face pe investitorii privati sa vina in Romania? Unde cred ei ca vor vinde curentul peste cativa ani, cand vor incepe sa produca?
In primul rand, in Romania, pentru ca aici in decurs de cinci-sase ani toata capacitatea termo ar trebui inlocuita.

Inclusiv termocentralele mari - Turceni, Rovinari, Craiova?
Da, inclusiv cele trei.

Dar nu se pot vinde separat Turceni, Rovinari?
Aici s-a facut o mare greseala. La sfarsitul anului 2004, Turceniul si Rovinariul erau pregatite pentru privatizare cu banii de la UE. La vremea respectiva existau multi amatori, economia era in avant. Am ratat in 2005-2006 oportunitati foarte mari.

Nici acum nu e foarte tarziu, sigur nu se mai pot lua atatia bani. Ar fi mai bine insa decat sa fie lasate sa capoteze singure.

Pentru unii care s-au bagat in distributie si furnizare si au planuri pe termen lung pentru Balcani, pe 20-30 de ani, Romania este o tara-inima in planurile lor de afaceri. Au semnat doar niste memorandumuri, documente care nu au putere juridica…

Va referiti la cele semnate de Termoelectrica cu CEZ, Enel, E.On si GdF?
La toate. S-au semnat niste documente slabe, fara angajamente foarte riguroase. Ei se uita sa vada daca piata se transparentizeaza, se consolideaza, daca se intampla lucruri serioase. Daca isi vor da seama ca aceste lucruri nu se intampla, el nu va mai continua.

CURRICULUM VITAE

• 1968 - absolva Institutul Politehnic din Bucuresti, Facultatea de Energetica

• 1968-1976 - cercetator stiintific ICEMENERG

• 1976-1986 - sef laborator cercetare ICEMENERG

• 1986-1989 - coordonator programe la Consiliul National pentru Stiinta

• 1990-1992 - sef serviciu Dispeceratul Energetic National

• 1992-1999 - director ICEMENERG

• 1999 - devine primul director al ANRE

• 2000 - infiinteaza Transelectrica

• 2004 - redevine director ANRE

• 2005-prezent - presedintele Asociatiei Institutul National Roman pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie