Obisnuiam sa cred ca termenul de nevroza este depasit, ca apartine istoriei, lui Freud si psihiatriei. In stagiile de pregatire clinica din spitalele de psihiatrie mai vedeam cazuri acute, dar sub denumiri moderne. Totusi, fara a ajunge la limita patologiei, remarc cum multi oameni gandesc nevrotic.  

E clar ca actuala criza i-a descurajat pe multi oameni. I-a facut sa se simta nesiguri, furiosi. Traind o astfel de stare, adesea ei ajung sa apeleze si sa se blocheze in solutii gresite. Una dintre acestea este gandirea irationala. Iar nevroza se naste tocmai din gandirea irationala. Nevroticii sunt oamenii care-si transforma dorintele sau preferintele in cerinte absolute, in nevoi. Gandesc si actioneaza dupa reguli extrem de rigide si incearca sa impuna standardele pe care le au si altora.

Dr. Maxie C. Maultsby Jr., profesor de psihiatrie la Universitatea Harvard, spune ca oamenii care se comporta irational sau nevrotic sunt aceia care:

•  percep frecvent lucrurile intr-un mod incorect

•  isi pun propria siguranta in pericol

•  impiedica in mod curent progresele spre scopurile alese

• prezinta agitatii interioare frecvente, care-i fac sa se simta inconfortabil

•  creeaza fara niciun scop conflicte intre ei si altii (citat din cartea „Ghid pentru o viata rationala”, Albert Ellis si Robert A. Harper, Editura RTS).

Citind aceste lucruri, probabil va amintiti de momente cand ati gandit sau ati actionat astfel. Asta nu va face nevrotici.

Insa daca o astfel de gandire o folositi in mod uzual si ajunge sa interfereze cu functionarea obisnuita, normala, atunci poate e bine sa acordati mai multa atentie.

Oamenii care interpreteaza gresit

Autorii cartii citate spun nu atat ca oamenii percep incorect, ci si ca incearca sa umple golurile informationale prin presupuneri, proiectii, speculari, deduceri, ipoteze, citiri printre randuri. Adica asa cum si psihologul Alfred Adler spunea ca inca de copii putem fi foarte buni observatori, dar interpretam prost lucrurile.

De curand, in timpul unei sedinte de terapie, unui client i-a sunat telefonul, era un coleg de munca. Clientul i-a inchis si mi-a spus suparat ca trebuie sa aiba o discutie cu acest tip pentru ca stia ca nu trebuia sa-l sune atunci, si totusi a facut-o. De la acest mic incident clientul a presupus ca cel care l-a sunat face acest lucru intentionat si ca nu-l respecta.Eu am presupus ca omul pur si simplu a uitat, si vrand sa-i comunice ceva a pus mana pe telefon si l-a sunat. Clientului nu i s-a parut deplasata sau prea simplista interpretarea mea, asa ca a acceptat-o si a plecat calm spre munca.

Riscuri mari si inutile

Oamenii care isi pun propria siguranta in pericol. A-ti pune in pericol siguranta nu inseamna exclusiv a practica sporturi extreme, ci a-ti asuma inutil riscuri precum: fumatul cand stii ca ai probleme de sanatate, mancatul neadecvat cand stii ca ai colesterolul mare, condusul fara centura sau mersul pe motocicleta fara casca.

Ma „fascineaza” oamenii care spun ca sunt bolnavi, dar medicul i-a asigurat ca nu din cauza tigarilor s-au imbolnavit. Si poate chiar asa este, dar a continua sa fumezi inseamna a-ti sabota imunitatea si, implicit, tratamentul.

La fel sunt oameni care stiu ca sunt neindemanateci si totusi au in casa cutite extrem de ascutite pe care le folosesc in mod frecvent la preparatul mancarii. Mai sunt si cei pe care ii vedem la stiri ca au urcat pe munte in pantofi cu tocuri ori cei si-au dat drumul din varful partiei, desi era prima data cand puneau schiuri in picioare.

Cei care-si pun singuri piedica

Acestia impiedica in mod curent progresele spre scopurile alese. Astfel de persoane isi lasa simptomele (anxietate, depresie), inhibitiile sau asteptarile nerealiste sa interfereze cu planurile lor profesionale. „Imi doresc foarte mult o cariera in domeniul psihologiei, imi spunea o tanara, si am facut tot posibilul. Am citit, am urmat cursuri, am facut ore de dezvoltare personala, dar nu am cum sa ma angajez. Nu am destula energie si, mai ales, nu pot lupta cu toti pilosii. Daca n-ai un spate, nu poti face nimic”. La prima vedere, discursul ei nu pare irational sau nevrotic, ar putea fi discursul oricarui tanar. Frapeaza insa lipsa de initiativa concreta si, mai ales, generalizarea pe care o face: nu poti reusi decat cu pile.

Daca ar fi sa fac un top al celor mai daunatoare obiceiuri omenesti asupra psihicului, pe primul loc as pune generalizarea. Exemplul cel mai bun mi se pare cel retinut de la profesorul de logica: Ion este om. Gheorghe nu este Ion. Deci Gheorghe nu este om. Este clar cat de „nevrotic” este acest rationament. Multi ar spune ca ei nu gandesc asa si, totusi, adesea generalizeaza.

Un vulcan de ganduri

Sunt cei care prezinta agitatii interioare care ii fac sa se simta inconfortabil. Sunt cei care reusesc sa-si duca la bun sfarsit planurile, dar cu un consum imens de energie. Sunt cei care adesea traiesc senzatia ca nu detin controlul, ca trebuie sa depuna foarte mult efort si sa se responsabilizeze si pentru colegii lor. Sunt furiosi, iritati, mereu coplesiti de cate au de facut, grabiti, gata sa aduca reprosuri.

Adesea, acestia dezvolta tulburari psihosomatice, ajungand sa sufere de stomac, sa aiba dureri de cap, eruptii pe piele, hipertensiune. Folosesc tot felul de remedii care sa le asigure calmul, dar adesea fara rezultat.

Rolul de picamer

Creeaza fara niciun scop conflicte intre ei si altii. Puternic influentati de gandurile irationale pe care si le deruleaza fara incetare in minte, acesti oameni sunt intr-o permanenta competitie cu ei insisi si cu altii. Oricat si-ar vedea de treaba lor, cei din jur sunt adesea vazuti ca aprigi competitori, fata de care trebuie sa fie in alerta. O clipa de relaxare le poate aduce esecul profesional. Adesea, cred despre colegii lor ca „zambesc pe fata si te devoreaza imediat ce te intorci” sau ca „se dau prieteni pana iti afla punctele slabe”. Mai nou, acest mod de a gandi este stimulat si de amenintarile crizei. Multi angajati sunt speriati, fac scenarii catastrofice si se gandesc ca in orice moment pot fi sacrificati, pot fi dati afara in favoarea unui coleg mai descurcaret. Acesti angajati sunt atat de tensionati incat, fara sa vrea, se scot singuri in evidenta, devin antipatici, strica atmosfera si poate chiar ajung sa fie dati afara.

De la dorinte la nevroze

„Faptul ca ne dorim ca vietile noastre sa decurga lin, fara accidente, sau preferam ca prietenii, familia si colegii nostri sa se poarte cel putin civilizat, daca nu agreabil, este suficient de rational. Insistand asupra faptului ca lucrurile trebuie sa mearga lin, ca accidentele nu trebuie sa se intample si ca oamenii importanti din viata noastra trebuie sa se comporte asa cum le-am spus de nenumarate ori este complet irational”. (Albert Ellis si Robert A. Harper, „Ghid pentru o viata rationala”, Editura RTS)

Sugestiile date de autorii carti pentru a rupe lantul gandurilor irationale ar fi:

• sa sporim obiectivitatea si sa eliminam faptele si interferentele care ne incomodeaza

•  sa renuntam la orice obicei care ne supune clar la riscuri

•  sa neglijam planurile care nu se potrivesc cu prioritatile noastre

• sa inlocuim cerintele absolutiste si pedepsele daunatoare propriei persoane cu preferinte si estimari realiste

•  sa ne acceptam pe noi insinesi pe ceilalti ca pe fiinte umane supuse greselilor.