Romanii se simt tot mai amenintati de atacurile violente ale infractorilor. Multi simt ca pericolul este iminent. Orice iesire din casa devine o provocare. Oamenii trebuie insa mai intai sa faca fata propriilor generalizari care duc la cresterea starii de teama si la propria agresivitate. Lipsa banilor naste frica, iar frica naste agresivitate, sub tot felul de forme.

Atacurile violente asupra cetatenilor sunt totusi exceptii. Mult mai des intalnita, in aceasta perioada, este autoagresivitatea. Iar aceasta autoagresivitate ia forma unei stari de incordare, de pregatire pentru riposta. Din dorinta de a se simti in siguranta, de a se apara, oamenii devin tot mai agresivi.

Parintii isi invata copiii cum sa riposteze fata de agresivitate, amintindu-le mereu ca oricand pot fi victimele unui atac. Adultii incearca sa-si ia masuri de precautie pentru a nu cadea victime unor talharii, tresar la pasii pe care-i aud in urma, sunt vigilenti cu oamenii care se apropie de ei. Se creeaza o stare de neliniste, de haos.

Aceasta stare de tensiune a romanilor este pusa pe seama crizei economice. Se vorbeste si se prezinta la stiri cazuri de agresivitate determinate de disperare. Unii aleg autoagresiunea si incearca sa se sinucida, iar altii heteroagresiunea si ii ataca pe cei carora le datoreaza bani sau pe cei care au multi bani. Toata aceasta agresivitate pleaca din frica de saracire.

Totusi, de unde atata frica de criza, de saracie la un popor care a cunoscut 50 de ani de comunism, carora le-au urmat multi ani de tranzitie? Romanii stiu sa traiasca cu bani putini, sunt supravietuitori. Dar multi dintre ei au cunoscut in ultimii ani si partea frumoasa, confortabila a vietii, si nu vor sa renunte acum la ea pentru un timp nedefinit. Ei sunt cei care, copii fiind, si-au promis masini, case, vacante si tocmai reusisera sa le aiba. Lucruri firesti pentru alte popoare. Acestor oameni le rasuna in minte ganduri amenintatoare si le vorbesc celor din jur despre scenarii din ce in ce mai negre. Iar cand isi spun cu voce tare gandurile ajung sa-i influenteze pe cei din jur, sa rezoneze cu gandurile lor. Astfel, starea se generalizeaza.

Ruminarea amplifica si redirectioneaza furia

Frustrarea si furia ii pot face pe oameni sa rabufneasca asupra unor persoane nevinovate sau a unor animale de companie. Cauza este ruminarea - un obicei distructiv si foarte des intalnit la nivel mental. Ruminarea este acea stare in care, in mod repetat, iti aduci in memorie ganduri neplacute. Acestea sunt rulate si reluate in memorie, sunt reinterpretate si adesea aduse la dimensiuni exagerat de mari. O astfel de ruminare ii duce pe oameni la depresie, transformand o stare temporara de tristete intr-o stare clinica.

La fel, ruminarea poate transforma o persoana nervoasa, agitata intr-una anxioasa. Ruminarea are un rol si in amanarea si redirectionarea furiei. Cand nu pot riposta sau nu vor sa riposteze pe moment, oamenii simt o serie de reactii fiziologice: tremura, le creste pulsul, ritmul respiratiei se accelereaza etc. Aproape neconstient in urmatoarele ore ei isi tot deruleaza in minte scena care i-a infuriat si la un moment dat ajung sa rabufneasca, desi fizic pareau calmi, iar simptomele initiale disparusera.

Pe masura ce oamenii se gandesc la ce s-a intamplat fac asociatii care-i infurie tot mai tare. De obicei, prin ruminare persoana incearca sa gaseasca argumente in favoarea sa. Fiind preocupata de gandurile negative, respectiva persoana ajunge sa vada tot mai de neacceptat comportamentul oponentului si sa ia lucrurile tot mai personal. Cea mai buna solutie este ca persoana sa-si distraga atentia, sa se implice in alte activitati, sa-si mute gandul in alta parte.

„Ghid pentru o viata rationala”

Editura RTS a publicat un bestseller american „Ghid pentru o viata rationala”, scris de Albert Ellis (parintele terapiei rational emotive si comportamentale) si Robert A. Harper.

Cartea nu este doar o descriere a terapiei rational emotive, dar si un adevarat ghid de autoterapie. Recunosc ca, in general, nu cred in „self help books”. Am vazut multi oameni care le-au luat prea in serios si au ajuns si ei sa se ia prea in serios. De exemplu, sa interpreteze limbajul corpului sau sa analizeze exagerat de mult comportamentul celor din jur.

Totusi, aceasta carte este diferita. E scrisa de un psihoterapeut care chiar a avut ceva de spus in aceasta profesie si, de fapt, descrie procese psihice pe intelesul tuturor. E ca un fel de carte de popularizare a psihologiei, fara a cadea in vulgar. Esenta cartii este ca senzatiile, sentimentele (inclusiv furia) sunt date de ganduri. Iar daca invatam sa gandim rational scapam in mare parte de senzatii si sentimente negative. Desigur, in fata unor pierderi reale vom reactiona prin durere, a gandi rational nu inseamna a deveni insensibil.

Unul dintre capitole se intituleaza „Simtiti-va frustrati, dar nu deprimati sau infuriati”. Autorii incearca in aceasta parte a cartii sa spulbere mitul potrivit caruia frustrarea duce la agresivitate. In fata unei situatii frustrante, de fapt, ai cel putin doua optiuni. Poti gandi: „Nu imi place situatia asta, ia sa vad ce pot face pentru a o schimba” sau dimpotriva: „Nu suport aceasta situatie, ma innebuneste, nu trebuie sa fie asa”. Cea de-a doua optiune ii face pe oameni nefericiti, deprimati, furiosi si blocati in autocompatimire. Ideea autorilor este „daca va lasati puternic afectati de frustrarile pe care le aveti, va va fi foarte greu sa gasiti o solutie pentru a le indeparta”.

E bine ca oamenii sa invete sa apeleze la psihologia utilului in orice situatie personala sau sociala. Pur si simplu sa se gandeasca la ce-i ajuta sa rumineze, sa se panicheze, sa se deprime sau sa fie agresivi. Desigur, exista beneficii ale acestor stari, insa niciuna nu reuseste sa alunge sentimentul initial, generator: neincrederea.