A fost odata ca niciodata... o vreme cand Romania dicta pretul petrolului pe piata mondiala. Fara a fi patetici, este bine sa nu uitam ca industria petroliera autohtona
are traditie, are prezent si astfel putem vorbi despre viitor.

Putina lume stie ca anul trecut s-au implinit 150 de ani de la o premiera mondiala in care Romania a jucat rolul principal: inregistrarea in statisticile anului 1857 a primei productii industriale de titei. Cantitatea „incriminata” era una imensa pentru vremea respectiva: aproape 260 de tone. De altfel, in acelasi an, langa Ploiesti, Teodor Mehedinteanu instala a treia rafinarie din lume – utilajele erau aduse de la Hamburg. Trebuie spus insa ca aceasta nu era prima din Romania - intre 1840 si 1844 au fost concepute primele instalatii de prelucrare a titeiului -  „gazariile” de la Lucacesti-Bacau, apartinand lui Choss si M. Heimsohn. Erau totusi niste simple ateliere dotate cu mijloace rudimentare de productie.

Nimic nu a mai fost la fel

La scurt timp dupa premiera romaneasca, si alte state ale lumii porneau pe drumul ce avea sa influenteze istoria mondiala in cel mai inalt grad: Statele Unite ale Americii in 1859, Italia in 1860, Canada in 1862 si Rusia in 1863. In doar 40 de ani, petrolul urma sa capete o insemnatate strategica, mari personalitati ale vremii fiind constiente ca tara care va stapani aceste resurse va conduce economia mondiala. Tara noastra si-a mentinut suprematia de lider mondial in productia de petrol doar pana in 1860, an in care a fost depasita de Statele Unite. Totusi, pana in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Romania s-a mentinut intre primele zece state din lume la acest capitol.

Revenind la pionieratul acestei industrii in Romania, trebuie sa mai mentionam o premiera mondiala: de la 1 aprilie 1857, Bucurestiul a fost primul oras iluminat public cu lampi cu petrol lampant. Interesant este insa ca decizia a fost luata in urma unei „analize de oferta” - petrolul era vandut de rafinaria Mehedinteanu la un pret care sfida orice alta concurenta in domeniu: 335 lei/lampa fata de 600 de lei/lampa in cazul iluminatului cu ulei de rapita sau de nuca. A mai contat si faptul ca iluminatul cu petrol lampant era incolor si fara miros, ardea cu o flacara luminoasa, de intensitate si forma constante, fara fum si fara sa lase cenusa sau compusi rasinosi in fitil. Una peste alta, pentru inceput, in Capitala au fost instalate 1.000 de lampi – se deschidea era Micului Paris.

Exploatare la scara industriala

In 1861, Romania mai furniza o premiera, de data aceasta europeana: la Mosoarele, langa Targu Ocna, se sapau primele puturi petroliere prin sistemul canadian cu prajini de lemn. Trei ani mai tarziu, la Tintea (Prahova) incepea exploatarea petrolului prin sonde. Sistemul devenea operational la scara industriala abia din 1882. In acest domeniu am avut mai multe reusite, indeosebi in perioada interbelica - in 1934, o sonda a societatii Creditul Minier a atins adancimea de 3.300 metri, a doua din lume (recordul era atunci de 3.458 metri).

Tot in 1861 au avut loc si primele exporturi: putin peste 1.000 de hectolitri de petrol rafinat. Industria romaneasca de profil lua astfel avant, pana la inceputul Primului Razboi Mondial infiintandu-se peste 100 de societati petroliere - Steaua Romana, Romano-Americana, Vega, Astra Romana, Concordia, Creditul Minier fiind dintre cele mai importante. Prima companie straina de exploatare a petrolului romanesc a luat fiinta in 1864 si avea un capital (furnizat de un grup de oameni de afaceri englezi) de patru milioane de lei. Viata societatii a fost insa foarte scurta - dupa numai un an a dat faliment.

Una peste alta, productia de petrol va ajunge, de la 275 de tone in 1857 la 15.900 de tone in 1880, data pana la care numai Romania si SUA figurau in statisticile tarilor producatoare de petrol. La inceputul secolului XX, tara noastra extragea 250.000 de tone (in 1900, Romania a fost primul exportator mondial de benzina), pentru ca in 1914 sa se inregistreze un record de 1.783.947 tone  de titei.

 Petrolul si „spatiul vital”

Inainte de al Doilea Razboi Mondial, Romania ocupa locul sapte in lume privind rezervele mondiale de petrol, dupa URSS, USA, Irak, Iran, Venezuela si Indiile Olandeze. Rezervele nationale erau estimate la 95 milioane tone, ceea ce insemna 5,4% din rezervele mondiale. In aceste conditii, nu mai este de mirare importanta pe care Germania nazista a acordat-o tarii noastre in contextul izbucnirii conflictului la scara europeana. De altfel, premierul britanic Winston Churchill afirma ca a bombarda instalatiile petroliere de la Ploiesti este unul dintre cele mai importante obiective in efortul de a distruge armata germana.

Unde suntem acum

Dupa razboi, rezervele de petrol ale Romaniei au ajuns in sfera de influenta (a se citi „exploatare”) sovietica. Industria de profil a intrat intr-un con de umbra, majoritatea utilajelor folosite la exploatare si rafinare provenind de la Est. Abia dupa 1970 s-a revigorat acest domeniu, Romania devenind un important furnizor mondial de solutii pentru industria petroliera, in special pentru tari in curs de dezvoltare. In ceea ce priveste resursele, acestea s-au redus drastic. Acum 15 ani, productia anuala de titei era de aproximativ noua milioane tone, iar cea de gaze depasea 15 miliarde de metri cubi. In 2004, abia s-au mai extras 5,6-5,8 milioane tone de titei si aproape 13 miliarde metri cubi de gaze naturale. Consecinta directa este ca la ora actuala aproape 50% din consumul de carburanti provine din import.

Evolutia pretului la nivel mondial

Previziunile apocaliptice despre economia mondiala fata de de cresterea pretului titeiului au luat amploare odata cu inceputul noului mileniu. In doar sapte ani, barilul a ajuns de la 28 de dolari la 100 de dolari. Fostul premier francez al finantelor, Laurent Fabius, declara in 2001 ca nivelul pretului la petrol (28 de dolari pe baril) ar putea afecta o economie globala deja vulnerabila si a solicitat reducerea acestuia. Fabius aprecia ca „actualele  costuri ar putea anula cresterea economica”. De altfel, Franta si alte state din zona euro s-au confruntat cu o serie de proteste violente cand petrolul a atins 35 dolari/baril, in septembrie 2000, la vremea respectiva cel mai mare nivel din ultimii zece ani. Deocamdata, „apocalipsa economica” nu s-a adeverit, dar este clar ca tot mai multe state cauta solutii alternative in cazul unei crize mondiale a petrolului.