Lucrul cel mai asteptat de la noul Guvern de catre investitori si de catre observatorii evolutiilor economice din Romania este bugetul general consolidat pe anul 2009. Saptamana trecuta s-a conturat forma acestui buget, ramanand acum sa fie aprobat in Parlament.

Importanta bugetului rezida din faptul ca el reprezinta practic raspunsul operationalizat al Guvernului, pe de o parte la nevoia de a ajusta dezechilibrele din economie (deficitul de cont curent), si pe de alta parte la nevoia de a atenua efectele crizei financiare si economice globale asupra economiei romanesti. In plus, din cauza derapajului bugetar dezastruos din 2008, bugetul pe 2009 trebuie sa aduca masurile corective necesare pentru a evita un derapaj si in acest an, chiar mai mare, in lipsa unor masuri adecvate.

Cineva ar putea intreba de ce nu ne permitem un deficit bugetar mare. Raspunsul este extrem de simplu. El este legat in primul rand de imposibilitatea finantarii lui in actualele conditii din piata internationala si locala. In al doilea rand, este nevoie ca, macar in ceasul al doisprezecelea, politica guvernamentala sa devina prudenta si sa raspunda necesitatii ajustarii deficitului de cont curent. Spun macar in ceasul al doisprezecelea, pentru ca acum chiar nu mai avem alternativa, mediul international in care actionam nelasand niciun fel de spatiu de manevra. In anii anteriori, politica guvernamentala a fost un factor care nu numai ca nu a ajutat la mentinerea unui cadru macroeconomic sanatos, ci, dimpotriva, a contribuit la accentuarea dezechilibrelor din economie. Politica fiscal bugetara a fost una prociclica, cu cheltuieli mari (in special cheltuieli sociale care au un caracter rigid) in momente in care economia avea o crestere foarte ridicata, iar politica salariala a fost una care nu a tinut cont deloc de realitatile economice, permitand cresteri salariale mult peste cresterile de productivitate. In plus, asa cum mass-media a dezbatut intens in ultima perioada, au iesit la iveala salarii bugetare de-a dreptul sfidatoare la adresa contribuabilului, fara nicio legatura cu performanta si productivitatea, aratand o generozitate cu bani publici nepermisa.

Practic, bugetul pe 2009 are in acest context o misiune extrem de dificila, in situatia in care, desi criza globala isi face efecte din ce in ce mai dureroase si in Romania, suntem nevoiti sa strangem „cureaua” la buget, platind practic tribut unui mix de politici macroeconomice inadecvat din trecut.

Misiunea de a crea un buget credibil pentru 2009 care sa raspunda si la problemele enuntate anterior este una, fara indoiala, extrem de dificila. Numai faptul ca au ramas de platit de anul trecut facturi de aproximativ doua miliarde euro (aproape 1,3%-1,4% din PIB) care se vor reflecta in deficitul bugetar pe anul acesta pe metodologia nationala (bazata pe cash) si iminenta unui deficit pe bugetul de pensii scapat de sub control (probabil ca in jur de 2% din PIB daca se aplicau si cresterile prevazute pentru 2009), ne conduce la gandul ca trebuie luate masuri foarte dure pentru a putea gestiona situatia. Factura sociala la buget este una extrem de ridicata, pensiile reprezentand aproximativ 9% din PIB, iar salariile bugetarilor aproape 8% din PIB, fiind o povara foarte mare pentru o economie care cu greu poate sustine un asemenea efort.

O astfel de situatie necesita masuri corective foarte dure. In acest context, era inevitabila taierea drastica a cheltuielilor. Este cert ca avem spatiu de taiere a cheltuielilor bugetare foarte mult, in conditiile in care risipa banului public a fost foarte mare. Bonusurile si stimulentele, unele de-a dreptul hilare, care puteau creste salariile chiar de 4-5 ori in sectorul public, au condus la o situatie care nu se intalneste in prea multe state, si anume aceea ca in sectorul public sa existe salarii mult mai mari decat in sectorul privat, neconditionat de niciun fel de criterii de performanta. In plus, pensiile speciale de-a dreptul aberante creeaza o inechitate imensa si sfideaza contribuabilul de rand la sistemul public de pensii. De asemenea, achizitiile de bunuri si servicii de lux in sectorul public nu isi au rostul si trebuie taiate. Daca exista vointa politica, astfel de situatii se pot insa corecta si pot conduce la economii bugetare considerabile.

In plus, asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii, nu puteam evita cresterea taxelor. Astfel, contributiile la asigurarile sociale platite de angajati si angajatori vor creste cu 3,3%, iar calendarul de majorare a accizelor la tigarete si alcool de la 1 iulie 2010 este devansat la 1 iulie 2009. Era inevitabil sa avem crestere de taxe, in conditiile in care masurile pe partea de cheltuieli nu puteau fi suficiente. Chiar si asa, tinta de deficit bugetar de 2% din PIB va fi foarte greu de atins in conditiile in care economia incetineste dramatic, mai realista fiind probabil o cifra de peste 3% din PIB.