Saptamana trecuta, Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei a aprobat amendarea „Regulamentului nr. 11/2008 pentru modificarea si completarea Regulamentului BNR nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice“.

In esenta, modificarea adusa regulamentului se refera la posibilitatea imprumutatorilor de a calcula un „grad de indatorare mai mare solicitantilor de credite in cazurile in care acestia vor garanta imprumuturile cu proprietati imobiliare de buna calitate”. Practic, se diferentiaza „conditiile de acordare a creditelor garantate cu ipoteci fata de cele aplicabile altor categorii de credite”.

Decizia se bazeaza pe faptul ca „gradul de nerambursare a creditelor este sensibil mai mic in cazul debitorilor care au contractat credite garantate cu ipoteci, comparativ cu alte categorii de debitori (ex.: credite de consum si de nevoi personale negarantate)”.

Amendarea regulamentului vine nu numai pe fondul unui lobby din partea Asociatiei Romane a Bancilor, ci si ca urmare a unui angajament pe care BNR si-l asumase inca de la aprobarea regulamentului, in luna august 2008. Atunci, BNR precizase ca va evalua impactul regulamentului asupra activitatii de creditare, in cursul lunii ianuarie 2009.

Efectul asteptat al acestei modificari se refera la cresterea gradului de indatorare acceptat de catre banci in cazul creditelor ipotecare, care ar trebui sa se transpuna practic intr-o suma mai mare care ar putea fi imprumutata de catre debitori.

Cea mai mare parte a mass-media, dar nu numai ea, a asteptat si a prezentat aceasta decizie a BNR ca fiind o „relaxare” a creditarii si o masura miraculoasa care va conduce la relansarea creditarii, ignorand practic factorul esential pentru care creditarea a incetinit substantial, si anume reducerea accesului la finantare si scumpirea acesteia, si nu reglementarile BNR. Discutii cu privire la incetinirea creditului din cauza introducerii testului de stres de catre BNR aparusera inca dinainte chiar ca reglementarea BNR sa fi intrat in vigoare, in octombrie 2008, dar mai ales inainte ca ea sa fi fost implementata. Nici nu intrase in vigoare norma, ca erau voci care spuneau ca nu se mai dau credite din cauza reglementarilor restrictive ale BNR.

Factorul cel mai important in incetinirea creditarii este fara niciun dubiu reducerea disponibilitatii finantarii externe si scumpirea substantiala a acesteia. Pe fondul crizei internationale, dar si a deteriorarii perceptiei de risc fata de Romania in particular, accesul la finantarea externa a devenit unul mult mai dificil si mult mai scump. Bancile din Romania sunt dependente de finantarea din strainatate, aproximativ 30% din resurse provenind din finantari din strainatate, in contextul in care raportul credite/depozite este unul supraunitar (aproape 130%). In acest context, presiunea pe finantarea bancilor este foarte puternica, reactia bancilor fiind una previzibila, si anume de echilibrare a depozitelor cu creditele. Acest lucru duce in mod inevitabil la franarea creditarii si stimularea economisirii pentru a creste volumul depozitelor atrase de la clienti si a reduce dependenta de finantarea din strainatate.

De asemenea, pentru a se adapta noului context economic, cu riscuri in crestere, bancile au intarit prin politicile de risc interne conditiile de acordare a creditelor. Asa cum arata si ultimul sondaj privind creditarea companiilor nefinanciare si a populatiei, efectuat de catre BNR, inca din trimestrul III 2008, standardele si termenii de creditare atat pentru sectorul companiilor, cat si al populatiei s-au inasprit si se asteapta sa continue acest trend. Factorii care au contribuit, in opinia bancilor, potrivit sondajului respectiv, la aceasta situatie sunt: asteptarile privind situatia economica generala, riscul asociat colateralului/garantiei solicitate si accesul mai dificil al bancilor la surse de finantare.

Practic, bancile au adoptat din proprie initiativa o precautie sporita, adoptand norme interne mai restrictive, mult mai restrictive chiar decat permit normele BNR, ca rezultat  al unor politici de risc interne. De fapt, conditiile de creditare din Romania au urmat aceeasi dinamica evidentiata si pentru alte state, inclusiv zona euro.


In cazul creditului ipotecar, care prin definitie este un credit cu scadenta lunga, riscurile au crescut in mod special si datorita accesului la finantare doar pe termene scurte, ceea ce creste riscul de lichiditate si de rata de dobanda generate de necorelarea scadentelor. Nu poti sa dai spre exemplu credite ipotecare pe 30 de ani din resurse cu scadente overnight. Este impotriva oricarei reguli de risc. Ca sa nu mai vorbim de valoarea incerta a colateralului in conditiile actuale din piata imobiliara.


In plus, si cererea de credite a incetinit pe fondul incertitudinilor create de posibila evolutie a pietei imobiliare in perioada urmatoare, ceea ce ii determina si pe clienti sa fie prudenti si sa mai astepte daca doresc sa faca o achizitie imobiliara. In plus, riscurile generate de evolutia economiei si nesiguranta locului de munca ii face sa fie mai prudenti.

Ceea ce spune si comunicatul Bancii Nationale a Romaniei este faptul ca ea, in calitate de autoritate de reglementare si supraveghere, defineste doar „cadrul general privind managementul riscului pentru institutiile de credit si institutiile financiare nebancare, in vederea asigurarii stabilitatii financiare”. Mai departe, in mod concret, sarcina in ceea ce priveste „conditiile efective de creditare si a celor privind gestiunea riscurilor revine insa imprumutatorilor, prin intermediul normelor proprii de creditare, cu obligativitatea respectarii orientarilor generale in materie. In aceste conditii, evolutia creditarii depinde in principal de capacitatea imprumutatorilor de a mobiliza in mod sustenabil resursele financiare necesare si de respectarea concomitenta a principiilor prudentiale.”

De altfel, ultimele norme ale BNR cu privire la aplicarea unui stres test legat de cursul de schimb si de dobanda au mai degraba un caracter prudential, adaptat la realitatile economice actuale, si nu neaparat un caracter restrictiv.

In acest context, probabil ca masura BNR de crestere a gradului de indatorare la creditele garantate cu ipoteci nu va avea un efect foarte important, de natura sa revigoreze creditarea, nefiind acesta factorul cel mai important in incetinirea creditarii din ultima perioada.