Administratia Nationala „Apele Romane“ (ANAR) a inaugurat 80% din proiectul „Acumularea de la Ogrezeni“ - barajul de peste raul Arges care are ca obiectiv final alimentarea cu apa a Capitalei. O adevarata munca de Sisif, daca ne gandim ca pentru aceasta constructie, ce-i drept singura de amploare dupa 1989, statului i-au trebuit peste 20 de ani si peste 57 de milioane de lei.

Oalternativa, data ca sigura de reprezentantii ANAR, pentru priza de alimentare cu apa de la Crivina, Acumularea Ogrezeni este integrata in schema de amenajare a bazinului hidrografic Arges-Vedea, precum si in sistemul de alimentare cu apa a Bucurestiului. Aceasta, in conditiile in care sistemul hidrografic nu mai corespunde in acest moment cerintelor de captare in siguranta a apei brute pentru Capitala prin functionarea prizei Crivina.

Ansamblul lucrarilor proiectate si aflate inca in executie consta intr-o acumulare frontala care alimenteaza, la randul ei, o acumulare laterala, printr-un sistem de captare. Rolul acestui sistem este acela de a prelua apa din acumularea frontala, astfel incat, in acumularea laterala sa fie apa curata, de calitate foarte buna, indiferent de starea de moment a raului Arges. De aici, printr-un canal casetat, apa va fi dirijata catre statia de pompare de la Crivina. Spunem „va fi dirijata” deoarece canalul nu exista deocamdata, el urmand sa fie construit. O alta functie de utilitate a barajului o reprezinta capacitatea de aparare a localitatilor limitrofe in cazul inundatiilor, aici putandu-se stoca aproximativ opt milioane de metri cubi de apa.

Dupa 20 de ani

Pentru barajul de la Ogrezeni - Giurgiu, situat la aproximativ 35 de kilometri de Bucuresti, proiectarea a fost facuta in anul 1987, insa lucrarile au inceput in aprilie 1994. Lipsa banilor a facut ca intre anii 1997 si 2000 sa fie sistate aceste lucrari, iar opt ani mai tarziu s-a reusit „performanta” finalizarii a 80% din acest proiect.

Per total, proiectul a angrenat un numar de 300 de muncitori, perioada de proiectare si executie a lucrarii fiind de peste 20 de ani. Pentru ca proiectul sa fie finalizat, constructorul Aqua Proiect SA estimeaza costuri suplimentare de 1,5 milioane de lei, dar si un termen de minimum 12 luni.

Numai ca pana la demararea ultimei portiuni de 4,5 kilometri, caseta de aductiune, se asteapta o decizie a Primariei Municipiului Bucuresti care, potrivit directorului general ANAR, Marius Postelnicescu, „va trebui sa participe cu jumatate din suma estimata la 1,5 milioane de lei, fie Primaria, fie societatea Apa Nova“. Aductiunea va asigura tranzitarea apei de la Acumularea Laterala Ogrezeni pana la statia Crivina, de unde apa filtrata a raului Arges ar putea ajunge la robinetul bucurestenilor.

Exproprieri

O astfel de lucrare s-ar putea finaliza, potrivit specialistilor in domeniu, in maximum patru ani, numai ca in cazul Ogrezeni lipsa banilor, dar si dezinteresul autoritatilor au amanat receptia lucrarii cu aproape doua decenii. „Au fost perioade in care nu mai aveam bani nici pentru a asigura paza in teritoriu”, spune seful de proiect, inginerul Emil Predescu.

De la acesta aflam ca au fost probleme si cu exproprierea terenurilor, aproximativ sase hectare puse la masa tratativelor fiind pana la urma adjudecate de ANAR, sumele platite ca despagubiri nemaiputand fi indicate cu precizie astazi, din cauza fluctuatiilor economice.

Dimensiunea reala a barajului de la Ogrezeni este de aproximativ 240 de hectare, pe 112 hectare fiind amplasata acumularea frontala, iar pe alte 125 de hectare, acumularea laterala. De asemenea, pentru realizarea bazinului hidrografic au fost necesari peste 200.000 de metri cubi de beton, lungimea digurilor depasind 14 kilometri.

Cinci milioane de metri cubi

Potrivit ANAR, Acumularea Ogrezeni va constitui peste doi ani o alternativa pentru priza de alimentare cu apa de la Crivina si va furniza o rezerva suficienta de apa pentru alimentarea Capitalei, pe o perioada de patru-cinci zile. Acest lucru va fi posibil chiar si in situatii de urgenta, zai si gheata - cand se inregistreaza un deficit de apa, dar si in cazul poluarilor accidentale sau viiturilor.

Idiferent de calitatea apei din raul Arges, reprezentantii ANAR sustin ca Bucurestiul „poate primi un volum de aproximativ cinci milioane de metri cubi de apa de calitate, la un debit de 26 de metri cubi pe secunda”. Pe langa aceasta investitie, care va genera 60 de locuri de munca, ANAR sustine ca anul viitor va face receptia altor trei proiecte similare. Astfel, in 2009 vor fi puse in functiune barajele Ginta si Barcau, in judetul Bihor, precum si barajul de la Mihaileni din judetul Hunedoara.

Istoria apei pe malul Dambovitei

Existenta unei surse de apa era unul dintre principalele criterii pentru care oamenii din vechime se asezau intr-un loc si intemeiau o vatra. Bucurestiul, atestat documentar pentru prima oara in 1459, s-a constituit pe malul Dambovitei si, pe masura ce s-a dezvoltat in secolele urmatoare, s-a „conectat” si la Arges. Potrivit site-ului Apa Nova, concesionarul serviciului de apa-canal al Capitalei, „din cele mai vechi timpuri bucurestenii au folosit „apa dulce” a Dambovitei, luata direct din rau de catre riverani sau incarcata, transportata si distribuita cu sacaua de catre „apari“ si „sacagii“, care sunt amintiti pentru prima data in documente in anul 1695.

Locuitorii aflati la o mare departare de rau sapau fantani (puturi). Cel mai vechi put sapat, descoperit in cartierul Straulesti, se afla pe amplasamentul unui sat al dacilor liberi. Primele cismele apar pe vremea domnitorului Alexandru Ipsilanti (document din 1 octombrie 1779), iar prima aductiune de apa de la izvoare (Cretulesti), pe olane din lut ars, pe timpul domnitorului Nicolae Voda Mavrogheni (1786). Prima instalatie mecanica se realizeaza in anul 1847 si a fost denumita „Stabilimentul fantanilor”. Sistemul centralizat de alimenlare cu apa in Bucuresti s-a pus in functiune la 2 septembrie 1888”.