In contextul crizei financiare internationale, asistam in ultima perioada la o adevarata ofensiva mediatica impotriva tarilor in tranzitie din Europa, inclusiv Romania. Ea are la baza tot felul de analize, in special ale unor analisti straini, inclusiv agentii de rating, cu privire la cat de vulnerabila este Romania si cat de aproape este de aterizarea fortata, de recesiune, sau chiar de colaps financiar si intrare in incapacitate de plata externa. Suntem catalogati ca facand parte din Europa Centrala si de Est, lucru pozitiv altadata, acum nemaifiind chiar un atu (in conditiile in care a inceput chiar sa se vorbeasca de recesiune economica si in aceasta parte a Europei, candva foarte laudata ca fiind o zona cu performante economice foarte bune), cand din Europa de Sud-Est, cand din Balcani sau chiar ca o tara de la Marea Neagra.

Au fost foarte multe analize ale unor entitati straine care privesc foarte sceptic Romania, bazat pe analize extrem de criticabile. Una recenta de la Barclays ne arata cum ar trebui sa se deprecieze cursul de schimb pana la 5 lei pentru un euro, pentru a ajunge la active externe nete zero, adica sa asistam la iesirea masiva a tuturor capitalurilor din Romania si sa nu mai inregistram niciun fel de intrari de capital. Astfel, s-ar ajunge in opinia acelor analisti la o corectie draconica a deficitului de cont curent la doar 2% din PIB, de la 14% acum. O asemenea ajustare nu cred ca s-a intamplat nicaieri in lume si ar avea un impact devastator asupra economiei si a societatii in ansamblu. Un astfel de scenariu, pe langa faptul ca este unul apocaliptic, este matematic aproape imposibil, in conditiile in care numai fondurile europene care sunt garantate si investitiile straine directe in curs de realizare pot asigura finantare de mai mult de 2% din PIB fara niciun dubiu. In plus, mai pot fi atrase surse de finantare de la institutii financiare internationale cum ar fi BERD, BEI sau chiar FMI, in ultima instanta. In plus, activele externe nete ale Romaniei sunt unele dintre cele mai mici din regiune (in modul, ele fiind negative, exprimand practic o datorie fata de strainatate). Ca sa nu mai spunem ca, din punct de vedere tehnic, metodologia folosita de Barclays este extrem de criticabila.

Pot fi doua explicatii pentru astfel de analize. Una ar fi aceea ca nu se aloca foarte multe resurse pentru a analiza o tara in care ei au expunere mica, cum este Romania, ceea ce face ca acei analisti sa nu aiba tocmai o cunoastere temeinica a economiei romanesti si poate chiar a economiei in general. O a doua poate fi legata de faptul ca analizele lor nu sunt dezinteresate. Tind sa cred ca ar putea fi o combinatie intre cele doua explicatii, a doua avand probabil o pondere mai mare. Cred ca sunt unele analize deloc dezinteresate, ele pregatind de regula atacuri speculative asupra monedelor nationale. Asa se explica, spre exemplu, cum la un moment dat si in cazul Ungariei multi analisti cantau prohodul, sustinand ca tara va intra in incapacitate de plata, pentru ca, dupa ce Ungaria a semnat acordul cu FMI, totul sa se schimbe peste noapte in analizele lor si sa prezinte situatia ca fiind idilica. Intre timp, au facut profituri mari prin deprecierea masiva a forintului. Un alt exemplu, dupa ce Goldman Sachs a scos foarte multe rapoarte in care faceau tot felul de clasamente legate de care tara va intra mai repede in incapacitate de plata, recent scot un raport in care spun cum riscurile pe care le vede piata in Europa Centrala si de Est sunt exagerate si ca nu trebuie sa ne asteptam la incapacitate de plata la nicio tara din regiune. Este greu de inteles un astfel de comportament.

Sentinta cea mai drastica ne-a fost data de agentiile de rating, plasandu-ne intr-o clasa de risc ridicat, chiar daca pe baza unei analize foarte prost argumentate si „pe langa subiect”, in conditiile in care desi un rating de tara evalueaza capacitatea de plata a statului, nu se pomeneste deloc in analiza lor despre datoria publica care este extrem de mica. Acest lucru este inacceptabil. Ca sa nu mai spunem ca nu amintesc de rezerva internationala din care se face plata datoriei externe.
Evident ca lipsa de coerenta in cadrul mixului de politici economice din Romania a incurajat astfel de analize negative, observatorii externi neavand incredere in capacitatea noastra de a asigura o aterizare lina a economiei.

Problema este ca aceste analize alimenteaza o perceptie extrem de negativa fata de Romania, perceptie care este daunatoare investitiilor straine si conduce la speculatii si volatilitate in special pe cursul de schimb al leului.

Ce putem face noi in fata unei asemenea perceptii externe negative generalizate? Cea mai buna solutie ar fi ca noul Guvern sa se formeze foarte repede, sa aiba o majoritate puternica si sa dea rapid un semnal extrem de credibil investitorilor prin politici economice restrictive, prudente si responsabile, adecvate la necesitatile economiei. Ajustarea de care avem nevoie la nivelul cererii agregate nu sufera niciun fel de amanare, un raspuns rapid in acest sens din partea politicilor economice fiind un semnal pozitiv puternic.