Cartea „How to win friends and influence people” (Cum sa castigi prieteni si sa influentezi oameni) a fost scrisa de Dale Carnegie in America anilor ,30. Pe atunci, America inca se refacea dupa Marea Depresie, iar oportunitatile, mai ales pentru cei cu o educatie limitata, erau putine. Fara a fi machiavelic, autorul descria un mod de a avansa profitand de singura proprietate de care dispunea fiecare in parte - personalitatea proprie.

Cartea a fost considerata una dintre cele mai de succes „self help books”. Fara sa prezinte teorie, ci doar un set de reguli care, odata aplicate, functionau miraculos. Un manual de psihologie aplicata fara termeni greu de inteles. Cartea s-a vandut in peste 15 milioane de exemplare, fiind tradusa in mai multe limbi si a fost considerata una dintre cele 20 de carti semnificative ale secolului al XX-lea. De asemenea, a fost inclusa in libraria business printre cele 50 de lucrari care definesc managementul. In cartea sa, Carnegie a popularizat ideea importantei inteligentei emotionale, care abia peste decenii avea sa fie recunoscuta de psihologia academica.

John D. Rockefeller, considerat un Bill Gates al acelor vremuri, sustinea ca, desi abilitatea de a lucra bine cu oamenii era mai valoroasa decat toate celelalte abilitati puse la un loc, nu a putut citi vreodata o carte scrisa despre acest subiect. O reflectie ce i-a dat de gandit lui Carnegie. Practic, Carnegie si-a bazat cartea pe cercetarile pe care le-a facut. A studiat psihologia, filosofia, carti, reviste, a intervievat mari inventatori, actori si alte personalitati ale acelor vremuri.

Carnegie prezinta in carte povestea unui barbat care se purta nemilos cu cei peste 300 de angajati ai sai. Genul de sef incapabil sa spuna ceva frumos oamenilor. Dupa ce a urmat cursul lui Carnegie si a inceput sa aplice principiul „Niciodata nu te plange, nu critica, nu condamna”, si-a transformat cei peste 300 de dusmani in prieteni, acestia i-au devenit loiali si i-au crescut veniturile, iar familia l-a simpatizat mai mult.

Pe langa exemplele de succese financiare sau in cariera, sunt uimitoare deciziile oamenilor de a-si schimba radical acea mare proprietate - personalitatea. Au putut sa vada ca au succes in viata, ca sunt semnificativi si daca nu trateaza totul ca pe o lupta, ca pe un joc al puterii.

De-a lungul vremurilor, filosofi, psihologi, alti ganditori au vorbit in feluri diferite despre marea dorinta a omului de a fi apreciat, valorizat. Filosoful John Dewey spunea ca cea mai mare nevoie a naturii umane este aceea de a fi important. Freud spunea ca, pe langa sex, cea mai mare dorinta a omului este de a fi nemaipomenit, grozav. Psihologul Alfred Adler spunea ca fiecare are nevoie de a apartine si de a fi semnificativ si viata adesea este o straduinta continua spre semnificatie. Potrivit acestui psiholog, fiecare experimenteaza in copilarie sentimentul ca este incomplet, isi dezvolta in anii de crestere scopul de a fi complet, iar in final viata fiecaruia este completarea prin compensarea si supracompensarea inadecvarilor sale. Altfel spus, omul nu se simte adesea confortabil la munca, in societate, in familie si incearca sa depaseasca aceste sentimente, iar uneori exagereaza si ajunge sa domine.

Revenind la Carnegie, povestile de succes descrise se bazau pe aplicarea principiului legat de valorizarea oamenilor. Idee ce acum face parte din orice curs de leadership: sa valorizezi tinerii si sa-i faci sa simta ca au un rol important. Carnegie era insa impotriva tendintelor de a flata oamenii, pentru ca aceasta atitudine nu facea decat sa creasca vanitatea acestora. Important era sa apreciezi obiectiv punctele forte ale persoanei. Aceasta idee este similara celei enuntate de Alfred Adler, care spunea sa renunti la laude in favoarea incurajarilor, lauda fiind cea care se refera doar la faptas, iar incurajarea la fapta. Adica e important sa separi fapta de faptas,Daca o persoana a facut ceva rau, nu inseamna ca este rea, cum si daca a facut ceva bun, nu inseamna ca este buna. De exemplu, un sef nu ar trebui sa se grabeasca sa faca munca subalternului, ci doar sa se limiteze la a-si exprima increderea ca acesta poate sa o faca si fara sprijinul lui. Desigur, cu experienta si viziunea lui, seful ar reusi sa o faca mai repede si poate mai bine, dar in felul acesta isi descurajeaza angajatul, care va ramane dependent de sprijinul altcuiva.

Dale Carnegie s-a nascut in 1888 in Maryville, Missouri, si a fost fiul unui fermier sarac. Mai intai a vandut cursuri prin corespondenta fermierilor, apoi a vandut produse alimentare. In final, a reusit sa tina conferinte publice pentru oamenii de afaceri, conferinte ce au avut un enorm succes. Prima lui carte s-a numit „Vorbirea in public si influentarea oamenilor in afaceri”.

De la momentul in care a fost scrisa cartea, principiile de aur descrise de Carnegie au fost promovate de mari voci, de oameni care au ajuns lideri, care au cunoscut succesul. E aproape uimitor cum calea spre succes personal si profesional sta in lucruri atat de simple precum:

Dincolo de intelepciunea celor scrise, cartea „Cum sa castigi prieteni si sa influentezi oameni” a cucerit si prin umorul autorului. Unul dintre faimoasele sale principii suna cam asa: „Aminteste-ti ca numele unei persoane este pentru acea persoana cel mai dulce si cel mai important sunet din orice limba”.