(Association of Chartered Certified Accountants) releva faptul ca au existat slabiciuni in raportarile financiare despre risc si tranzactii, iar profesionistii contabili trebuie sa-si invete lectia din rolurile lor diferite jucate in succesiunea de evenimente.

Profesionistul contabil modern evolueaza in acelasi timp cu dezvoltarea legislatiei in vigoare, a mediului de afaceri si a noilor tehnici de management. Acesta a devenit un foarte bun analist al afacerilor, un adevarat consilier al echipei manageriale.

Diagnosticul financiar, adica verificarea starii de sanatate si viabili-tate financiara a intreprinderii, reprezinta cel mai important exemplu de interdependenta dintre finante si contabilitate in exercitarea temeinica a profesiei contabile. Nu este suficienta numai intocmirea unor situatii financiare anuale sau elaborarea altor evidente contabile meticuloase, ci se impune, mai mult ca niciodata, in prezent, stapanirea si interpretarea concluziilor care se pot desprinde in urma elaborarii unor astfel de situatii financiare.

Acest lucru se poate realiza in cele mai bune conditii daca profesionistul contabil dispune si de o pregatire financiara temeinica care sa-i permita analizarea si interpretarea pozitiei financiare, evaluarea si interpretarea performantelor financiare, urmarirea si intelegerea fluxurilor de trezorerie (cash-flow-urilor), diagnosticarea si identificarea riscului economic (de exploatare), financiar si de insolvabilitate prin intermediul celor mai adecvati indicatori in acest sens.

Evaluarea intreprinderii se poate dovedi, de asemenea, necesara pentru a avea o imagine clara si mai ales o perceptie financiara reala asupra valorii unei intreprinderi, fie ca este vorba despre o valoare patrimoniala sau de o valoare rezultata prin evaluare financiara, respectiv o valoare de piata a intreprinderii.

Componenta de fiscalitate a intreprinderilor este primordiala in interesul profesionistului contabil atat in planul pregatirii temeinice curente pentru a avea acces la pro-fesie, dar, in special, prin multiplele consecinte din practica contabila a obligatiilor de natura fiscala.

Aspectele fiscale sunt extrem de solicitante pentru profesionistul contabil avand in vedere repercusiunile pe care le au evidentele contabile asupra obligatiilor fiscale pe care fiecare intreprindere sau contribuabil in particular trebuie sa si le gestioneze cu maxima atentie.

Interferentele fiscale in contabilitate sunt extrem de clare astfel incat pot oferi motivele unei relatii directe si necesare intre contabilitatea si fiscalitatea intreprinderii. Exemple in acest sens sunt numeroase: evaluarea elementelor din situatiile financiare, reevaluarea si amortizarea imobilizarilor corporale, tratamentul contabil si fiscal privind: deprecierea activelor, provizioanele, impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata.

Ordinul MFP nr. 752/2005 defineste mijloacele fixe din punct de vedere contabil. Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul caruia ii sunt destinate. Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua in scopul desfasurarii activitatii entitatii. Imobilizarile corporale reprezinta active care: a) sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative, si b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Legea nr. 15/1994 privind mijloacele fixe ii atribuie unui mijloc fix urmatoarele caracteristici: c) are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare de guvern (valoarea poate fi actualizata anual, in functie de inflatie); are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

In Codul Fiscal, mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ conditiile a, b si c. Legea 15/1994 nu se aplica din punct de vedere fiscal, cu exceptia valorii minime de intrare si a duratelor normale de functionare.

Potrivit Codului Fiscal, amortizarea fiscala se realizeaza fara sa se tina seama de amortizarea contabila, nefacandu-se o delimitare clara intre cele doua proceduri.

Din punct de vedere contabil, deprecierea se trece in costuri de fiecare intreprindere in parte. Separarea celor doua proceduri ar putea avea consecinte pozitive, precum economie de impozit sau disjunctia intreprinderii de re-gimul fiscal. Din punct de vedere fiscal, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila.

Referitor la durata, in OMFP nr. 1752/2005 se arata ca amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii in functiune a acestora si pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, potrivit duratelor de utilizare economica si a conditiilor de utilizare a acestora.

Din punct de vedere fiscal, se aplica art. 8 din Legea nr. 15/1994, prin care duratele normale de functionare precum si clasificatia mijloacelor fixe se aproba prin hotarare de guvern.

Codul Fiscal defineste valoarea fiscala drept costul de achizitie, de productie sau valoarea de piata a mijloacelor fixe dobandite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrarii in patrimoniul contribuabilului, utilizata pentru calculul amortizarii fiscale, dupa caz (cost de intrare). In valoarea fiscala se includ si reevaluarile contabile efectuate potrivit legii.

Din punct de vedere contabil, reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa de la data bilantului. In cazul in care se efectueaza reevaluari ale mijloacelor fixe amortizabile care determina o descrestere a valorii acestora sub costul de intrare, valoarea fiscala ramasa neamortizata se recalculeaza pana la nivelul celei stabilite pe baza costului de intrare. Normele de aplicare a Codului Fiscal arata ca pentru determinarea valorii fiscale a terenurilor, respectiv a valorii fiscale ramase neamortizate in cazul mijloacelor fixe amortizabile, vor fi luate in calcul si reevaluarile contabile efectuate dupa 1 ianuarie 2007, precum si partea ramasa neamortizata din reevaluarile contabile efectuate intre 1 ianuarie 2004 si 31 decembrie 2006.

In general nu pot exista aspecte de natura financiara care sa nu presupuna, si in contrapartida, inregistrarea in contabilitate. Obligatiile vamale presupun in mod necesar si componenta contabila; obligatiile si cheltuielile sociale la diverse fonduri publice impun, de asemenea, inregistrari contabile; activitatile de pe pietele valutare, inclusiv operatiunile bancare, nu pot exclude componenta contabila etc. Relatia dintre finante si contabilitate este o relatie directa, necesara, care implica o dubla relationare intre cele doua.