Principala cauza a crizei creditelor este esecul guvernantei corporative la banci, care au incurajat excesiv gandirea pe termen scurt si au fost oarbe la risc, arata un raport asupra crizei financiare din ultimul an publicat de Asociatia Contabililor Profesionisti (ACCA). Desi actuala criza nu este un alt Enron, de care sunt ingrijorati o mare parte dintre contabilii de peste Ocean, raportul ACCA arata destule slabiciuni ale profesiei.

Raportul ACCA, denumit „Depasirea crizei creditelor”, examineaza cinci domenii cheie - guvernanta corporativa, remuneratia si stimulentele, identificarea si managementul riscurilor, contabilita-tea si raportarile financiare si reglementarea - si recomanda ca practicile acceptate in toate aceste domenii sa se schimbe pentru a evita viitoare esecuri.

Principala cauza o constituie gandirea pe termen scurt, cuplata cu lipsa de contabilizare in cadrul institutiilor financiare, dar si intre management si actionari. Aceasta inseamna:

Raportul ACCA depisteaza si o serie de factori secundari, precum:

Raspunderile fundamentale ale boardului unei corporatii - de a da viziune si directie strategica, de a asigura un control puternic al mediului si de a provoca executivul - se pare ca au fost inadecvat indeplinite.

Remunerarea si pachetele de stimulente au incurajat gandirea pe termen scurt. Trebuie sa aflam ce anume i-a inhibat pe membrii boardurilor bancilor de a pune intrebarile corecte si de a intelege riscurile la care se expun managementul lor. Daca stimulentele bancilor inseamna premii emorme pentru esecuri, acest lucru trebuie schimbat.

Intai, trebuie sa aflam cand partea relativa a veniturilor bancilor platita ca remuneratie comparat cu dividendele a fost in interesul actionarilor pe termen lung.

Apoi, trebuie legat managementul riscului de sistemul de remunerare si stimulente. Plata premiilor directorilor poate fi suspendata pana cand exista o evidenta incontestabila ca profitul a fost realizat, cashul primit, iar tranzactiile contabile nu mai pot fi inversate.

Transparenta sporita a reglementarilor este, de asemenea, importanta. Cele mai multe dintre marile banci combina acum activitatile de retail cu cele de investitii. Scopul autoritatii de reglementare trebuie sa fie acela de a separa retailul de investire, pentru a proteja clientii individuali de riscurile „en gros”, sau cel putin pentru a-i atentiona privind riscul daca opteaza sa faca depozite in banci care combina cele doua activitati.

Raportul ACCA este de acord, de asemenea, ca profesia contabila trebuie cercetata si validata.

Profesionistii contabili, creatorii de standarde si auditorii trebuie sa invete din anul care a trecut. Nu poate fi acceptabil ca imprumuturile de slaba calitate sa poata fi feliate, jucate la zaruri si parcelate, cu eticheta AAA si supraevaluate in bilanturile bancilor, drept consecinta.

ACCA crede in continuare ca valoarea justa contabila are un rol important de jucat in raportarile financiare globale moderne, dar trebuie sa ne asiguram ca modelul este atat de robust pe cat il putem noi face.

Problemele de eficienta a pietelor au o mare legatura cu evaluarile contabile. Se pune problema daca standardele contabile au inrautatit in mod inadecvat criza creditelor transformand-o dintr-o criza de lichiditate intr-una de solvabilitate?

In ultimile luni s-a focalizat pe valoarea justa practicata in evaluarea activelor nu la pretul initial de achizitie sau la pretul istoric, dar folosind valoarea curenta de piata. Se pune intrebarea ce faci cand nu exista piata adevarata?

Au fost folosite modele subiective care nu au reflectat adecvat conditiile extreme din ultimele 12 luni. Aceasta a contribuit la scaderi uriase ale bancilor care au presat alti jucatori sa foloseasca un benchmark mai scazut. Aceasta conduce la ten-tatia de a vinde acum, inainte ca pretul sa mai scada, intrand intr-un cerc vicios.

Unele banci si reglementatori au aratat ca valoarea justa, unul dintre elementele-cheie ale regimului IFRS, folosit in Europa si de companiile listate din 100 de tari, a inrautatit situatia lor. Unii contabili au cerut „omogenizarea” valorii activelor la pretul de piata mediu din ultimele 12 luni, pentru a iesi din panta de cadere.

ACCA considera ca cresterea transparentei IFRS si a valorii juste fac din acesta cel mai bun model disponibil. Orice fel de omogenizare va duce in final la diminuarea integritatii si a deschiderii pietei.

Nu ar trebui uitat - „costul istoric” a dus la stagnarea creditelor si lipsa transparentei din economiile din Asia-Pacific din timpul crizei din 1997/1998. Si care au dus, in schimb, la standarde de contabilitate internationale.

Profesionistii cotabili ar trebui sa invete din ultimul an si sa intareasca modelul valorii juste. Bilanturile bancilor care includ aceste datorii colaterale (collateralized debt obligations - CDOs) nu reprezinta o imagine „adevarata si justa”.

Criza creditelor nu este un alt Enron, precum contabilii ar fi ingrijorati, folosirea vehiculelor din afara bilantului fiind doar o asemanare superficiala. Daca agentiile de rating si brokerii de credite ipotecare sunt cei mai vinovati, profesionistii contabili trebuie sa invete lectia din rolurile lor diferite din succesiunea de evenimente.

Cei ce depun bani in banci trebuie protejati, acesta este principalul obiectiv. Acordurile de compensare sunt cruciale in mentinerea increderii publice in sistemul bancar. Separarea activitatilor de retail de cele de investitii ar trebui sa fie obiectivul-cheie al autoritatilor de regelementare, nationale si internationale. De asemenea, trebuie intarita transparenta.

Ar trebui revizuit regimul de cerinte de capital al bancilor. O mai mare considerare trebuie acordata bancilor de retail, care trebuie mai bine protejate impotriva crizelor de lichiditate. Agentiile de rating al creditelor nu au niciun fel de statut de reglementare, ceea ce este o anomalie care trebuie imediat remediata. Avand in vedere rolul lor considerabil in criza creditelor, agentiile ar trebui sa-si construiasca reglementari proprii.

Raportul ACCA face o serie de recomandari rezultate din analiza crizei timp de un an. Pe de o parte, managementul riscului trebuie imbunatatit. Slabiciunile din acest domeniu inseamna ca departamentele specializate din banci nu au suficienta influenta sau putere sau nu au bine definit statutul.

Pe de alta parte, sunt necesare reglementari mai clare decat unele mai dure. In Marea Britanie inca exista confuzie despre ce incearca Autoritatea pentru Servicii Financiare sa faca si pana unde se extinde angajamentul sau de a proteja interesele clientilor.

Nu in ultimul rand, lipsa de pregatire care face ca managementul sa nu inteleaga produsele complexe si modelele de afaceri amintite trebuie remediata.

(Association of Chartered Certified Accountants - ACCA) este cea mai mare asociatie contabila internationala si singura care poate oferi o calificare contabila si financiara recunoscuta la nivel mondial. ACCA are peste 300.000 de studenti si 122.000 de membri in 170 de tari. Fondata in Marea Britanie in 1904, organizatia are astazi 80 de birouri locale, dintre care unul la Bucuresti. Formata in martie 2006, Asociatia Contabililor Acreditati ACCA din Romania numara in prezent 400 de membri si 3000 de studenti.