Ratingul acordat unui stat reprezinta o evaluare a riscului de tara si este un element esential in perceptia de risc si in deciziile de investitii. In ultima perioada, pe fondul turbulentelor de pe pietele internationale cumulat cu dezechilibrele din economie, agentiile de rating au avertizat in numeroase randuri ca ratingul de tara al Romaniei si al altor state emergente din Europa este sub pericolul unei reduceri.

Saptamana trecuta, agentia Standard&Poor’s a atras atentia ca ratingul tarilor din Europa care se confrunta cu supraincalzirea economiei poate fi scazut in perioada urmatoare. Romania este bineinteles pe lista.

In general, agentiile de rating atrag atentia asupra riscurilor ca o tara ca Romania, care are deficit de cont curent ridicat, sa inregistreze o „aterizare fortata” a economiei si sa repete experienta nefavorabila a Tarilor Baltice care, pe fondul unui deficit extern ridicat, au trecut de la crestere puternica la recesiune si inflatie ridicata.
Agentiilor de rating li se pot reprosa multe lucruri. Ele nu au o imagine tocmai buna in ultima perioada in contextul in care implicarea lor in criza financiara internationala a fost una nefasta, multe dintre ratingurile pe care le-au acordat diverselor portofolii de credite subprime dovedindu-se a fi gresite, riscurile nefiind prea bine intelese. In plus, chiar si in cazul Lehman Brothers, ele au fost nevoite sa reduca ratingul companiei dintr-o data cu foarte multe trepte, semn ca nu au evaluat cum trebuie riscul de faliment al bancii de investitii.

In ceea ce priveste Romania, putem reprosa agentiilor de rating cel putin doua lucruri.

In primul rand, putem reprosa faptul ca suntem tratati in aceeasi categorie cu Tarile Baltice si Bulgaria. Avem aceeasi problema la nivel macroeconomic, deficitul de cont curent (desi in Romania este considerabil mai mic decat in Tarile Baltice sau Bulgaria), insa diferenta majora consta in regimul de politica monetara. Tarile Baltice au un sistem bazat pe consiliul monetar (engl. currency board) sau foarte aproape de acesta (in cazul Letoniei), ceea ce inseamna ca ele nu au politica monetara independenta, avand doar instrumentul de politica fiscala la dispozitie. Consiliul monetar a avut rezultate incontestabile in trecut, dar are dezavantaje majore, mai ales in cazul unor socuri externe de genul celor aferente crizei financiare internationale prin care trecem, socuri care sunt importate automat si la care nu se poate reactiona.In acest context, Tarile Baltice si Bulgaria practic nu prea au scapare de o „aterizare fortata” a economiei. Romania insa are avantajul major al unei politici monetare independente, al unui curs de schimb flexibil (a carei actiune se vede deja in evolutia balantei comerciale), ceea ce ofera instrumente de ajustare suplimentare. In plus, un aspect pozitiv pentru Romania este si faptul ca majoritatea investitiilor straine directe este concentrata in sectoare generatoare de exporturi (tradable, in cea mai mare parte industria prelucratoare), experienta diferita de cea a Tarilor Baltice si in linie cu experienta altor tari din regiune (cum ar fi Polonia, Cehia, Ungaria). Experienta empirica arata ca si cresterea economica este mai sustenabila in tarile cu un sector tradable mai dezvoltat. Astfel, experienta Irlandei este una pozitiva, in care investitiile straine directe orientate preponderent catre acest sector au contribuit la performanta remarcabila in termeni de convergenta reala si cresterea exporturilor. La cealalta extrema se afla exemplul negativ al Portugaliei si, mai recent, al Tarilor Baltice, in care investitiile straine directe orientate mai mult catre sectorul nontradable (in special sectorul imobiliar) au condus in final la adancirea deficitului de cont curent nesustenabil si pierderi de competitivitate care in final s-au transformat in incetinirea si chiar inversarea convergentei reale.

In al doilea rand, putem reprosa agentiilor ca ratingul nostru de tara este mult prea scazut. Romania este doar pe prima treapta din „investment grade”, spre deosebire de Bulgaria care la S&P este cu doua trepte peste noi, iar Tarile Baltice sunt mult mai sus, chiar cu patru trepte, cum este cazul Estoniei.

Este evident ca dezechilibrele economice s-au agravat in ultimii ani in Romania, iar criza internationala ne face foarte vulnerabili, ceea ce teoretic ar justifica o reducere de rating de tara, insa de la un nivel mai ridicat, care ar fi fost mai adecvat pentru Romania. Agentiile de rating au tinut Romania la un rating scazut in ultimii anii, chiar in situatia in care in mod normal trebuia sa i se imbunatateasca ratingul.

Insa este evident ca Romania se afla acum intr-o situatie dificila si nu este exclus sa fim retrogradati de agentiile de rating, cu impact devastator asupra economiei. Din pacate, la nivel politic este o euforie total iresponsabila si ne facem singuri viata si mai grea decat este. Oamenii politici nu inteleg ca nu este loc de pomeni electorale si ca riscurile care planeaza asupra economiei sunt foarte mari, mai ales in conditiile unei crize fara precedent pe pietele financiare internationale.

Fara indoiala ca o posibila reducere a ratingului Romaniei este o decizie foarte dificila pentru agentiile de rating, in conditiile in care aceasta decizie ar conduce la un rating speculativ pentru Romania, singura tara din UE care ar avea un rating atat de redus.

In mod normal, inainte de a lua o decizie, agentiile de rating ar trebui sa astepte pana dupa alegeri sa vada daca noul Guvern va implementa masurile necesare pentru ajustarea dezechilibrelor din economie. Aceasta ipoteza este valabila, probabil, doar daca nu vor exista derapaje majore pana dupa alegeri. Insa cresterile salariale total nesustenabile aprobate recent (care se adauga la multe alte masuri populiste luate in ultima perioada) pot determina o miscare rapida din partea agentiilor de rating, in contextul in care masurile de acest gen au un impact iremediabil si foarte puternic asupra deficitului bugetar din anii urmatori.