Cuvintele de inceput ale Declaratiei primei reuniuni G-7 de la Rambouillet (Franta, 17 noiembrie 1975) sunt si acum actuale: „Ne-am reunit pentru ca impartim aceleasi convingeri si aceleasi responsabilitati. Cresterea si stabilitatea economiilor noastre vor ajuta prosperitatea ansamblului lumii industriale si tarile in curs de dezvoltare… Ne-am decis sa intensificam cooperarea noastra in cadrul tuturor organizatiilor internationale”. A doua intalnire a lui G-7 a fost in 1976, in Canada. Presedintele Comisiei Europene este un invitat permanent. La fel, secretarul general al ONU sau presedintele Bancii Mondiale.

Din 1975 si pana in 1980, ca urmare a hotararilor la varf ale G-7, modelul economic neokeynesist a fost inlocuit cu cel neoliberal. Desi abia la a sasea intalnire a Grupului, de la Venetia, din 1980, lupta contra inflatiei, preocuparea pentru noi locuri de munca si criza datoriei tarilor lumii a treia au devenit prioritati permanente ale membrilor grupului, reactia sociala nu a intarziat sa apara… Incepand din 1984, se manifesta direct opozitia societatii civile vestice, prin intermediul ONG-urilor, fata de lucrarile G-7. Dupa caderea zidului Berlinului in 1989, curentul cunoscut drept „consensul de la Washington” a permis generalizarea politicilor neoliberale ale economiei de piata.

In 1997, cu prilejul celei de-a 23-a reuniuni, a fost invitata si Rusia, evident nu pentru industria, ci, pentru resursele si puterea ei militara.

G-7 a devenit, astfel, G-8.

La Köln, in 1999, G-8 a anuntat inceperea unui proces de reducere conditionata a datoriei tarilor cele mai sarace. In anul 2000, reuniunea tarilor industrializate a avut loc pe insula Okinawa, apartinand Japoniei, problemele principale discutate fiind securitatea popoarelor, cooperarea si dezarmarea. In 2000, tarile membre G-7 (deci, fara Rusia) reprezentau 12 la suta din populatia globului, 45 la suta din productie si 60 la suta din cheltuielile militare mondiale.

Pentru a-si impune politicile economice, G-8 se sprijina pe institutii financiare internationale, precum Fondul Monetar International si Banca Mondiala, in care tarile membre G-8 dispun de majoritatea capitalului. Cadrul economic al mondializarii, de esenta neoliberala, il constituie Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). Aceasta trebuie sa serveasca drept model pentru reforma sistemului Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), acuzate de birocratie si ineficacitate. G-8 nu reprezinta o instanta de putere formala: el nu impune masuri efective nici statelor si nici guvernelor tarilor membre sau terte. Dar nicio economie a lumii nu poate functiona fara adaptarea cadrului sau institutional la regulile stabilite de institutiile mondiale citate sau la viziunile strategice pe termen lung pe care le elaboreaza expertii grupului.

Daca G-8 s-ar extinde prin inclu-derea a cinci noi state - intre care, Africa de Sud, Brazilia, China, India si Mexic - grupul ar acoperi aproape 70 la suta din PIB la nivel international si 56 la suta din populatia lumii. Mai multi analisti au solicitat includerea intr-un viitor G-10, a Chinei si Indiei, tari importante ale planetei prin populatia lor - sunt prima si a doua tara de pe glob, prin numarul populatiei lor, precum si datorita ritmului de crestere a economiilor celor doua tari asiatice.

Primele reuniuni G-8 din acest mileniu au fost in iulie 2001, la Geneva (Elvetia) si in iunie 2002, la Kananaskis (in Canada), unde statele cele mai bogate ale planetei s-au angajat sa sprijine tarile cele mai sarace in tentativa lor de a iesi din saracie. Reuniunea membrilor G-8 la Geneva, in 2001, a pus in evidenta o noua generatie militanta si contestatoare, care-si manifesta opinia negativa asupra mondializarii neoliberale, pe planul social, al mediului si al democratiei. La Evian, in 2003, contestatarii au avut arii speciale, rezervate pentru a-si manifesta mesajul. S-a creat parca un echilibru, G-8 si anti G-8…

Intre 1-3 iunie 2003, sefii de stat si de guvern ai tarilor cele mai bogate si mai puternice ale planetei s-au reunit pentru a 28-a oara dupa 1975. Summitul urmator al statelor puternic industrializate (G-8) a avut loc intre 9-11 iunie 2004, la Sea Island, Georgia (SUA). Peste 200 de milioane de dolari SUA au fost alocate pentru asigurarea securitatii sefilor de stat si de guvern care au participat la acest summit. Gazdele si-au justificat politica tarifara evocand izolarea insulei, dar si faptul ca terenul este, practic, proprietate privata. Sea Island este una dintre cele mai costisitoare statiuni de odihna ale Americii, unde nu calca picior de om care nu are in cont cel putin cateva milioane de dolari.

Progresiv, acest grup de conducatori a devenit o institutie mondiala. Contestatiile si criticile fata de G-8 au capatat o noua turnura in cursul ultimilor ani, in conditiile mondializarii. Reuniunea din 2003 s-a desfasurat la Evian, renumita statiune franceza, poate tocmai pentru a marca incercarea de a depasi neconcordantele dintre cele doua puteri, SUA si Franta, ambele tari membre NATO, fata de razboiul din Irak, declansat de tabara aliata, condusa de SUA si Marea Britanie. Doua sunt preocuparile principale care anima tarile G-8 in acest deceniu: evolutia economiei mondiale si viitorul institutiilor internationale. ATTAC, una din cele mai puternice organizatii ale societatii civile vest-europene ii contesta lui G-8 statutul neoficial de „guvern mondial”, de „sindicat al actionarilor majoritari ai economiei mondiale”.

Mondializarea reprezinta un proces contradictoriu, in care G-8 asigura o dubla functie, de reproductie a ordinii economice si de aservire a acesteia in beneficiul membrilor sai. Contestarea afirmata tot mai puternic in ultimii ani se indreapta asupra naturii lui G-8 ca institutie mondiala: un mic grup de sefi de stat reprezentand privilegiatii planetei nu poate sa-si aroge monopolul de a decide pentru toti. La Evian, George W. Bush spera sa obtina un comunicat comun in „lupta contra terorismului”, comunicat discutat deja in intalnirea pregatitoare a ministrilor justitiei din tarile G-8 care s-a desfasurat la Paris pe 5 mai 2003. Tony Blair s-a pronuntat pentru „noi masuri de lupta impotriva armelor de distrugere in masa”, precum si pentru „un plan de actiune pentru limitarea utilizarii de materiale radioactive”. In pofida riscurilor din ce in ce mai mari de recesiune economica, sefii de stat si de guvern ai tarilor membre G-8 au anuntat ca sunt pregatiti sa sustina un nou val de privatizare si o mai mare deschidere a pietelor statelor lor pentru tarile sarace. Anuntul lor a devenit chiar realitate in anii urmatori…

Reuniunea G-8 din 2005 s-a desfasurat la Genova (Italia). Summitul G-8 de la Sankt Petersburg, din iulie 2006, a dezbatut principalele probleme cu care se confrunta economia mondiala: stabilitatea economica internationala, supravegherea decalajelor si a deficientelor economice in registrate (sarcina care revine FMI). Preocuparea centrala a fost stabilitatea economica si dezvoltarea mediului de afaceri in statele Uniunii Europene. G-8 a obtinut angajamentul Rusiei de deschidere a sectorului energetic pentru investitiile straine, desi Moscova a refuzat sa se angajeze ca va aplica Carta pentru Energie a Uniunii Europene.

Declaratia Summitului G-8 de la Sankt Petersburg recunoaste diferentele de opinie legate de energia nucleara si modificarile climatice, in randul celor mai importante puteri economice ale lumii: „Recunoastem ca membrii G-8 adopta mijloace diferite pentru asigurarea securitatii energetice si a protejarii mediului. Aceia dintre noi care au sau iau in calcul planuri de utilizare sau dezvoltare a unor tehnologii de energie nucleara considera ca acestea vor contribui la securitatea energetica globala, reducand concomitent poluarea”. Energia nucleara nu produce gaze cu efect de sera, fiind considerata de unii ecologisti un mijloc eficient de protejare a climei, concomitent cu satisfacerea cererii crescute de electricitate. Criticii argumenteaza ca nu exista o solutie eficienta pentru stocarea deseurilor nucleare periculoase, in timp ce centralele nucleare sunt vulnerabile fata de atacurile teroriste si au ca efect un risc sporit de proliferare a armamentului nuclear. Declaratia G-8 de la Sankt Petersburg sustine planurile sugerate de autoritatile de la Moscova, de creare a unor centre internationale in Rusia pentru producere de combustibil nuclear pentru statele cu centrale atomice, precum si propunerea SUA de a infiinta o banca multilaterala de combustibil nuclear. Toate aceste activitati ar urma sa se desfasoare sub supravegherea Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA), agentia de resort a ONU. „Intentionam sa facem eforturi comune suplimentare pentru a asigura un acces sigur la uraniu slab imbogatit, destinat reactoarelor energetice nucleare si activitatilor de reciclare”, se mai arata in declaratia summitului. In sectiunea referitoare la modificarile climatice se arata ca G-8 intentioneaza sa „indeplineasca obiectivul comun si multiplu de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera, de imbunatatire a conditiilor de mediu, intarire a securitatii energetice si reducere a poluarii, concomitent cu eforturile de diminuare a saraciei”. Documentul semnaleaza si diferentele de viziune referitoare la protocolul de la Kyoto asupra schimbarilor climatice, propus din 1997.

Summitul G-8 din 2007 s-a desfasurat in iunie, la Hieiligendamm (Germania). Intre temele de discutie s-au aflat negocierile comerciale internationale, reactia Iranului la pachetul de stimulente oferite de statele occidentale, saracia endemica a celei mai mari parti a locuitorilor planetei.

Intre 7-9 iulie 2008, Grupul G-8 al tarilor industrializate a fost gazduit de Japonia, pe insula Hokkaido. Intalnirea a fost marcata de majorarea preturilor la alimente si petrol, dar s-au discutat si chestiuni precum incalzirea globala sau situatia din Zimbabwe. Potrivit „traditiei” mai recente a acestor reuniuni, la deschidere, mii de japonezi au organizat proteste, acuzand liderii G-8 ca nu fac decat sa discute, fara a lua masuri concrete. La marsul de la Sapporo, pe insula Hokkaido, au participat, printre altii, militanti anti-razboi si anti-saracie. Numeroase forte de ordine, o parte din cei 20.000 de politisti care trebuiau sa asigure securitatea reuniunii au supravegheat protestul. Un purtator de cuvant al organizatiei umanitare Oxfam, filiala japoneza, Takumo Yamada, a declarat ca liderii marilor puteri ar trebui sa puna in practica masuri concrete, nu doar sa se reuneasca si sa discute: „Grupul G-8 trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru promisiunile facute Africii, de pilda. Trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru criza alimentelor si schimbarile climatice”.

Fata de intalnirea G-8 din 2007 s-a discutat mai mult despre majorarea preturilor la alimente si efectele acestui lucru asupra tarilor sarace. Nivelul atins de pretul international al petrolului a provocat, de asemenea, ingrijorare. Japonia a invitat la reuniunea celor mai bogate natiuni alte doua mari puteri economice, dar si mari consumatori - gratie numarului mare al populatiei lor - cum sunt China si India, potentiale membre ale grupului, aidoma Rusiei, dar si Africa de Sud, pentru a ilustra importanta tot mai mare pe care acest continent o joaca in teserea intereselor geo-politice pe planeta. In timpul celor trei zile ale summitului s-a discutat si despre acordarea de ajutor tarilor sarace din Africa, despre programul nuclear al Coreei de Nord, situatia din Zimbabwe, unde presedintele Robert Mugabe a obtinut fraudulos un nou mandat.

Prin deciziile oficiale si neoficiale pe care le iau cu prilejul summiturilor anuale, este clar ca liderii G-8 - un grup select si privilegiat de tari ale planetei - influenteaza net mersul evolutiilor economice si financiare din tarile lor, dar si din tarile satelite, de unde tarile G-8 se aprovizioneaza cu materii prime si unde-si comercializeaza produsele companiilor transnationale ale caror sedii centrale se afla, in marea lor majoritate, in statele G-8.

Doctrina mondialista a grupului este ghidata de politicile stabilizarii, liberalizarii si privatizarii, „formalizate” in 1990 de economistul american John Williamson, sub denumirea de „consensul de la Washington”. Cele cinci principii pe care se bazeaza G-8 sunt: