Pornind de la cele doua premise ale provizioanelor se desprind urmatoarele aspecte:

a. provizioanele fac obiectul amanarii de impozit in situatia in care constituirea este deductibila fiscal si reluarea este neimpozabila;

b. provizioanele fac obiectul amanarii obtinerii de rezultat in situatia in care ele au caracter nedeductibil sau reluarea este impozabila.

Strategii economice

De aici se pot desprinde mai multe strategii economice, fiscale si manageriale ale intreprinderii, astfel:

a. daca intreprinderea doreste sa obtina o valoare a impozitului pe profit mai mica, atunci valoarea provizioanelor constituite trebuie sa aiba un caracter fiscal. De fapt, aceste tranzactii reprezinta numai o amanare a acestui indicator pana in momentul reluarii acestui provizion, deoarece reluarea genereaza un venit impozabil care creste valoarea impozitului pe profit in acel exercitiu financiar;

b. daca intreprinderea doreste sa obtina o valoare a rezultatului mai mica, atunci natura provizioanelor constituite poate sa fie deductibila sau nedeductibila, cu precizarea ca daca se constituie provizioane nedeductibile, valoarea impozitului pe profit este aceeasi, ele constituind elemente care se adauga la baza de impozitare a impozitului pe profit.

De mentionat ca, in cea de-a doua situatie, cand intreprinderea reia la venituri valoarea provizioanelor constituite printr-o cheltuiala nedeductibila, venitul obtinut prin reluare este neimpozabil, fara a mari valoarea impozitului pe profit.

Situatii des intalnite

Cele mai multe situatii se intalnesc in legatura cu obtinerea unei valori a impozitului pe profit mai mica, dar aceasta trebuie justificata prin deductibilitatea cheltuielilor. Sunt situatii in care managementul intreprinderii trebuie sa obtina un anumit rezultat net pentru un exercitiu financiar, in functie de planul de afaceri agreat de catre Adunarea Generala a Actionarilor. Daca pe parcursul unui exercitiu financiar, managementul observa ca in ultimul trimestru indicatorul de rezultat este deja realizat, pentru aceasta perioada poate constitui, daca sunt justificate, provizioane pentru deprecierea valorii bunurilor economice, influentand numai profitul net.

Influenta vizeaza numai profitul net deoarece valoarea cheltuielilor de constituire a acestor indicatori este nedeductibila din punct de vedere fiscal, deci fara a influenta in vreun fel impozitul pe profit.

De asemenea, trebuie tinut cont de faptul ca in exercitiile viitoare, cand sunt fixate alte cote ale rezultatului net, superioare fata de exercitiile anterioare, reluarea valorii provizioanelor pentru depreciere constituie un avantaj din urmatoarele puncte de vedere:

a. cresterea profitului net;

b. mentinerea valorii impozitului pe profit la nivelul exercitiului curent, deoarece valoarea veniturilor din reluarea acestor provizioane este neimpozabila, potrivit principiului evitarii dublei, impuneri.

Din aceste elemente prezentate se deduce faptul ca gestiunea provizioanelor reprezinta o problema care trebuie sa imbine armonios doua elemente: elementul contabil si elementul managerial, in stransa legatura cu respectarea regulilor fiscale.

Problema cea mai importanta in procesul de gestionare a provizioanelor este cea a stabilirii valorii juste a bunurilor care sunt provizionate, in sensul ca aceasta valoare trebuie sa fie una cat mai apropiata de cea reala la momentul intocmirii si prezentarii situatiilor financiare.

Valoarea justa

Determinarea valorii juste poate fi facuta in principal prin doua metode: fie prin comparatie cu o piata activa a bunurilor care fac obiectul deprecierii, fie prin actualizarea fluxurilor de trezorerie legate de utilizarea bunului respectiv.

Dintre aceste doua metode, prima este mai accesibila si poate fi realizata cu o informatie disponibila, dar nu poate prezenta un grad de obiectivitate similar celei de-a doua. Aceasta prezinta un grad de dificultate mai ridicat in sensul ca necesita un calcul analitic al acestor fluxuri de trezorerie.