Evaluarea controlului intern reprezinta una dintre cele mai importante etape ale unei misiuni de audit financiar.

Dar controlul intern nu este numai o etapa din cadrul acestei misiuni, o entitate economica poate sa-si organizeze controlul intern chiar daca nu realizeaza auditul situatiilor financiare.

Misiunea de audit financiar cere evaluarea controlului intern pentru a aprecia in ce masura auditorul financiar se poate baza pe rezultatele acestei activitati. In cazul in care auditorul considera ca aceasta activitate este realizata la nivelul entitatii economice in conditii de eficienta, rezultatele sale pot fi utilizate de catre auditor in cadrul misiunii sale, in acest fel se poate realiza un grad de operativitate ridicat al misiunii de audit financiar.

In caz contrar, auditorul nu se poate baza pe rezultatele activitatii de control intern, situatie in care acesta trebuie sa integreze activitatea de control intern in cadrul misiunii sale, marind astfel perioada de timp necesara realizarii acestei misiuni si, implicit, si volumul de munca fiind unul crescut.

In acest sens, auditorul trebuie sa realizeze un studiu al sistemelor semnificative ale entitatii economice pentru identificarea controalelor interne care trebuie efectuate, precum si riscurile cu care se confrunta intreprinderea, dar si echipa de audit financiar. Aceste aspecte vor fi luate in considerare atunci cand auditorul trebuie sa realizeze programul propriu de control al conturilor.

Pentru realizarea acestor obiective, auditorul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte: daca intreprinderea dispune la momentul respectiv de proceduri de control intern existente in functiune; daca aceste proceduri sunt aplicate corect; daca aceste proceduri au ca rezultat un control eficient pentru entitatea economica. Procesul de apreciere a controlului intern este structurat in doua componente: aprecierea conceptiei sistemului de control intern si aprecierea modului de functionare a sistemului intern la nivelul entitatii economice.

Avand in vedere cele prezentate anterior, auditorul trebuie sa decida in principal asupra urmatoarelor elemente: stabilirea procedurilor de control intern in functie de sectorul de activitate din care face parte entitatea, riscurile cu care aceasta se confrunta, caracterul informatiilor controlate (repetitive sau nerepetitive), identificarea tranzactiilor realizate in perioada auditata si analizarea soldurilor cu valori mari sau care prezinta o importanta deosebita pentru activitatea entitatii; prezentarea tehnicilor de control intern; aprecierea faptului daca auditorul se poate baza pe procedurile deja existente la nivelul entitatii economice; aplicarea tehnicilor si procedurilor de control; utilizarea rezultatelor obtinute prin aplicarea procedurilor.

Principalele etape ale procesului de apreciere a controlului intern sunt:

Dupa realizarea acestor activitati, auditorul trebuie sa realizeze un raport privind controlul intern la nivelul unei entitati economice. Acest raport trebuie sa fie facut prin respectarea urmatoarelor principii:

Pentru aprecierea controlului intern al unei entitati economice, auditorul trebuie sa cunoasca o serie de proceduri de control, care trebuie aplicate in functie de specificul activitatii desfasurate de entitatea economica. In acest sens el poate concepe programul de control al conturilor in doua variante:

varianta restransa - in situatia in care controlul intern existent la nivelul unui agent economic permite un nivel de asigurare a faptului ca inregistrarile contabile sunt realizate in mod corect si cuprind totalitatea tranzactiilor realizate in perioada auditata; volumul de timp si munca implicata sunt mai reduse deoarece si testele de apreciere necesita un volum de informatii de studiat mai mic, iar marimea sondajelor este, de asemenea, mai mica;

varianta extinsa - in situatia in care auditorul nu se poate baza pe informatiile furnizate de controlul intern; volumul de timp si munca sunt mai mari, iar numarul sondajelor realizate este, de asemenea, mai mare.

Controlul intern realizat la nivelul unei entitati economice poate functiona fie prin intermediul unui compartiment integrat in organigrama, fie prin intermediul
unui contract de prestari de servicii incheiat cu o firma specializata.