de curatare a canalului Bega, acesta revenind la finalul operatiunii la statutul de navigabilitate pe care l-a detinut in urma cu multi ani. Din pacate, vaporasele timisorenilor nu vor putea ajunge pana pe Dunare, dragarea urmand sa se realizeze doar pana la granita cu Serbia, vecinii nostri nefiind interesati de realizarea navigabilitatii. In vederea realizarii lucrarilor de navigabilitate, a fost organizata o licitatie internationala, aceasta fiind finalizata dupa mai multe contestatii, a fost ales consortiul international care se va ocupa de lucrari, format din trei firme - Socot Targu-Mures, Delta Cons Tulcea si Apasco Maneciu. Aceste lucrari vor demara peste cateva zile, a anuntat conducatorul Directiei Apelor Banat, Titu Bojin. Distanta pe care se va lucra va fi de 43 de kilometri. Utilajele au fost deja aduse. Vor fi folosite patru dragi, plus cateva escavatoare, salupe si basculante pentru transportul namolului.

Timp de mai mult de jumatate de an, peste 200 de muncitori vor lucra de zor la actiunea de curatare a raului. Specialistii se asteapta ca din canalul Bega sa fie extrasi in jur de 400.000 de metri cubi de namol. In acest moment, canalul are intre 2 si 2,5 metri adancime, iar dupa decolmatare, adancimea acestuia va ajunge la 5-7 metri. Ultima operatiune de dragare a albiei raului a fost realizata in 1980, si aceea superficiala. Potrivit conducerii DAB, data-limita de incheiere a lucrarilor este 30 decembrie 2009. Pe langa namolul adunat pe fundul canalului, cei de la Directia Apelor Banat se asteapta sa descopere si numeroase obiecte de uz casnic, dar si alte „surprize”. La ultima dragare adevarata, au fost extrase din apa Begai pana si carute. Lucrarile complexe vor viza portiunea Begai cuprinsa intre Timisoara si granita cu Serbia. „Vom folosi mai multe utilaje decat se folosesc la repararea drumului Timisoara-Lugoj. E adevarat ca decolmatarea va afecta fauna raului, va disparea si stuful, iar mirosul namolului s-ar putea sa fie deranjant la vara. Insa speram ca pana prin aprilie-mai, cand incep caldurile, sa terminam cu portiunea Timisoara”, a adaugat Titu Bojin, directorul DAB. Valoarea investitiei este de 17 milioane de euro, banii fiind in cea mai mare parte obtinuti de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei si de la bugetul de stat. In urma finalizarii lucrarilor, pe Bega vor putea naviga vaporase usoare, de agrement sau salupe, dar si mici barje de transport. Namolul eliminat va fi transportat intr-un depozit ecologic la Uzina cu Apa a Timisoarei, unde primele utilaje se preconizeaza ca vor ajunge saptamana viitoare.

Canalizarea raului Bega a demarat in anul 1728 in amonte de Timisoara, cand contele Claudius Mercy a dispus saparea unui canal care sa contribuie la asanarea terenurilor inundabile din jurul Timisoarei, potrivit Wikipedia. In 1739, inginerul Maximilian Fremaut continua canalizarea intervenind cu diguri pentru regularizarea cursului Begheului. Ca urmare, Timisoara beneficiaza enorm de reducerea riscului de inundatii, dar mai ales de uscarea mlastinilor din imprejurimi. Ulterior, canalul incepe sa fie folosit la transportul bustenilor din padurile de langa orasul Faget, catre Timisoara. Au urmat noi lucrari de extindere, fiind construit astfel canalul navigabil propriu-zis, pe un traseu complet nou, actuala Bega Veche, cu o lungime totala de 116 kilometri, pana la locul de varsare in raul Tisa, in actuala Serbie. In anul 1732, pe Bega circula primul vapor, pana la Pancevo. Din cauza dificultatilor de navigare, mai ales a numeroaselor praguri de nisip, traseul este abandonat pentru navigatie. Intre 1735 si 1754 se construieste o noua varianta, intre Timisoara si Klekk. Noul traseu este mult mai drept si favorabil navigatiei, insa depinde mult de nivelul apei, al carei debit oscileaza constant intre extreme. Fermaut solutioneaza aceasta problema si incepe in 1758 constructia in amonte a unui nod hidrotehnic intre Topolovat, pe Bega si Costei, pe raul Timis. Nodul permite transferul de debit intre Bega si Timis, in functie de nevoi. Astfel se rezolva problema debitului pe canalul Bega, dar se si imbunatateste in mod dramatic gospodarirea apelor in zona judetului Timis, aici fiind numeroase terenuri mlastinoase, inregistrandu-se si inundatii frecvente. In anul 1752 este deja functional Portul Timisoara, in cartierul Iosefin. Cantitatea de marfuri transportata pe Bega era de 20.000 de tone. Pana la inceputul Primului Razboi Mondial navigau pe canal 563 de ambarcatiuni comerciale, timp de 305 zile pe an. Volumul de marfuri transportate ajunge la un maxim de 250.000 tone/an in perioada 1937-1938. Traficul sufera grav din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar in 1958 transportul de marfuri inceteaza.

In anul 1869, pe canalul Bega se fac primele curse de pasageri. Timisoara devine astfel primul oras de pe teritoriul actual al Romaniei care utilizeaza acest mijloc de transport in comun. Transportul de pasageri pe canal a cunoscut un varf de aproximativ 500.000 de pasageri in anul 1944, navele de pasageri fiind retrase in anul 1967. O mica portiune ramane navigabila pe raza municipiului Timisoara pentru un numar redus de nave de agrement. Transportul persoanelor pe canalul Bega a fost cuprins in strategia de dezvoltare a zonei metropolitane Timisoara. Mai-marii primariei, impreuna cu specialistii germani de la Institutul Fraunhofer au inclus transportul pe apa printre mijloacele cele mai facile de a duce navetistii din zona de dupa Timisoara catre oras. Pe malul canalului au fost imaginate numeroase „statii” numai bune pentru debarcarea pasagerilor. Ideea este una viabila, mai ales ca acest transport pe apa nu ar incurca sub nicio forma traficul si asa tot mai aglomerat din oras. Pana la punerea in aplicare a ideii va mai trece ceva timp, pana atunci oamenii s-ar putea sa fie destul de nemultumiti de proiect.

Aceasta din cauza mirosului care ar putea fi degajat de tot namolul extras din albia canalului, namol ce va trebui depozitat undeva. Asadar, dupa cum bate vantul, Timisoara ar putea sa miroasa un timp a peste, mai ceva ca un port pescaresc de la mare sau Dunare.