Continuam analiza evolutiei sistemelor fiscale europene, si nu numai, oferita de directorul pe fiscalitate al ACCA, Chas Roy-Chowdhury. ACCA (Association of Chartered Certified Accountants) este cea mai mare asociatie contabila internationala si singura care poate oferi o calificare recunoscuta la nivel mondial. Deoarece multi profesionisti contabili romani au obtinut calificarile ACCA, reprezentarea acestei asociatii la conferinta europeana privind fiscalitatea de la Bucuresti a fost o noua dovada a implicarii asociatiei in problemele locale.

In Uniunea Europeana exista inca destul de multe abordari ale fiscalitatii, dar si rate foarte mari ale impozitelor.

Indicii de impozitare au crescut semnificativ

Comparativ cu anul precedent, in 2006, indicii globali de impozitare au crescut puternic cu 0,6 puncte procentuale in medie ponderata. Aceasta a fost cea de-a doua crestere consecutiva. Cresterea economica din ultimii doi ani nu a fost suficient de puternica pentru a impinge indicele fiscalitatii inapoi la maxima din 1999 (in medie ponderata: 41,0% din PIB); cu toate acestea, nivelul de impozitare a depasit nivelul din 1995.

Cresterea din 2006 s-a concentrat in statele membre mai mari ale UE: intr-adevar, luand cele mai mari cinci economii ale UE, indicele fiscalitatii asupra PIB a crescut cu 0,8 puncte procentuale din PIB. Daca ne uitam la o medie aritmetica, in cazul in care marimea PIB-ului nu este luata in considerare, atunci cresterea raportului este mult mai mica, de doar 0,2 puncte, deoarece un numar de state membre mai mici au scazut indicii fiscali. Anul 2006 a fost marcat de o accelerare in ritmul de crestere economica: cresterea economica a UE-27 s-a ridicat la 3,1% fata de 1,9% in 2005, ceea ce este de natura sa fi contribuit in cresterea indicelui impozitului general fata de PIB.

Reforme pronuntate in tarile cu impozitare scazuta

In general zona euro si UE in ansamblu au urmat aceleasi tendinte de crestere. Cresterea indicelui de impozitare din anul 2006 a fost destul de diferita: indicele fiscal a scazut in zece tari si a crescut in 17. Cele mai puternice scaderi au avut loc in Luxemburg si Slovacia, iar cea mai mare crestere a indicelui de impozitare a fost inregistrata in Irlanda si Italia. Indicele fiscal a crescut perceptibil in fiecare din cele mai mari cinci economii ale UE, in special in Italia, unde majorarea s-a ridicat la 1,7 puncte din PIB. Zona euro a urmat, in linii mari, aceeasi tendinta ca UE in general.

In comparatie cu statisticile pe termen lung (1995-2006) o caracteristica interesanta este faptul ca, exceptand Slovacia, statele membre in care indicele fiscal s-a schimbat cel mai mult, atat in sens pozitiv, cat si in sens negativ, sunt, in general, cele care au inceput de la un nivel scazut de impozitare; tarile care au pornit cu un nivel pronuntat al fiscalitatii au tendinta de a afisa, in schimb, mici modificari fata de nivelul din 1995. In general, putin mai multe tari au inregistrat o crestere a indicilor fiscali fata de cele care au inregistrat o scadere; mai mult, putine tari cu fiscalitate pronuntata au reusit sa-si reduca indicii fiscali, in timp ce majoritatea tarilor care aveau o medie scazuta in 1995 au inregistrat o crestere.

In ceea ce priveste dezvoltarea indicelui impozitului dupa 2006, rezultatele statistice pentru anul 2007 arata ca la nivelul UE-27 general, veniturile generale guvernamentale ca procent din PIB, o evaluare diferita, dar inrudita a fiscalitatii, au ramas relativ nemodificate in 2007; in 2008 si 2009, cele mai recente previziuni ale Comisiei Europene indica o usoara scadere (respectiv de 0,3 si de 0,1 puncte fata de PIB).

Ponderea impozitarii directe, mai mica in noile State Membre

Impozitele sunt clasificate de obicei in directe sau indirecte; primul grup, de regula, permite o mai mare redistribuire deoarece este nepracticabila introducerea progresivitatii in impozitele indirecte. Prin urmare, apelarea la impozitele directe, care sunt mai „vizibile” pentru electorat, tinde sa fie mai mare in tarile in care obiectivele de redistribuire a impozitelor sunt mai pronuntate; aceasta are de obicei ca rezultat rate maxime mai ridicate ale impozitului pe venituri personale. In general, noile State Membre au o structura diferita in comparatie cu „vechile” tari din UE-15; in masura in care cele mai vechi State Membre obtin cote aproximativ egale de venituri din impozitele directe, indirecte si din impozite si contributii sociale, in noile State Membre impozitele directe au de multe ori o cota mult mai mica in totalul veniturilor. Cele mai mici cote de venit din impozitare directa sunt inregistrate in Bulgaria (doar 20,1% din total), Slovacia (20,4%) si Romania (21,4%). Unul dintre motivele pentru aparitia acestei diferente poate fi gasit in ratele de impozitare in general mai scazute din noile State Membre, aplicate atat veniturilor corporative, cat si celor personale; in ceea ce priveste progresivitatea impozitarii, unele dintre noile State Membre au redus substantial aria de aplicabilitate a acesteia adoptand sisteme fiscale cu rata unica de impozitare (cum ar fi, de exemplu, Slovacia si Romania).

Diferente notabile intre membrii vechi ai UE

De asemenea, si printre „vechile” State Membre (UE-15) exista unele diferente de remarcat. Tarile nordice (Danemarca, Suedia si Finlanda), precum si Marea Britanie si Irlanda au cote destul de semnificative de impozite directe in totalul veniturilor fiscale. In Danemarca si, intr-o masura mai mica, in Irlanda si Marea Britanie, proportia contributiilor sociale, in totalul veniturilor fiscale, este scazuta. In cazul Danemarcei, acest lucru se datoreaza faptului ca cele mai multe cheltuieli legate de contributiile sociale sunt finantate din impozitele generale; aceasta abordare necesita de facto niveluri inalte de impozitare directa, si,intr-adevar, proportia impozitelor directe in veniturile fiscale totale in Danemarca este cea mai mare in cadrul UE. Sistemul din Germania reprezinta, intr-un fel, opusul Danemarcei; Germania are cea mai mare cota a contributiilor sociale in veniturile fiscale totale, in timp ce cota impozitelor directe este cea mai mica din UE-15. Un model similar este gasit in Franta.

Ratele de impozit pe venitul corporativ scad rapid

Din cea de-a doua jumatate a anilor ‘90, rata impozitului pe venitul corporativ (CIT) in Europa a fost redusa fortat. Aceasta tendinta a continuat si in 2008, dupa cum a demonstrat-o caderea de 0,9 puncte procentuale in media UE-27. Reducerea a fost chiar mai mare in zona euro (1,2 puncte), ale carei rate raman, totusi, ceva mai mari (la 26,5%, media ZE-15 este cu aproape trei puncte mai mare decat media Uniunii, ca intreg). Sapte State Membre au redus rata de impozitare a profitului in 2008, cel mai mult Germania (-8,9 puncte, de la 29,8%) si Italia (-5,9 puncte, de la 31,4%). Nicio tara nu a crescut rata CIT.

Desi tendinta descendenta a fost destul de generala, condusa de concurenta de pe piata unica, ratele de impozitare corporativa inca variaza substantial in cadrul Uniunii. Cota de impozitare ajustata pe veniturile corporative variaza intre un minim de 10% (in Bulgaria si Cipru) si un maxim de 35% in Malta, desi diferenta dintre valoarea maxima si minima a scazut din 1995.

Ca si in cazul impozitului pe venitul personal, cele mai mici rate sunt tipice pentru tarile cu indici generali fiscali scazuti; in consecinta, noile State Membre tind sa aiba rate scazute (cu notabila exceptie din Malta, care este, de asemenea, singurul Stat Membru, impreuna cu Suedia, care nu a schimbat rata CIT din 1995). Opusul acestei teorii nu este totusi adevarat, spre deosebire de cazul impozitului pe venitul personal: in cele doua State Membre cu cea mai mare povara fiscala, Danemarca si Suedia, ratele de impozitare a profitului corporatiilor nu sunt cu mult peste medie.

Reforme fiscale drastice

Aceasta situatie este reflectia adoptarii de catre aceste tari a sistemelor de Impozitare Duala a Veniturilor care, prin natura lor, impoziteaza veniturile din capital, cu o rata moderata.

Cota TVA-ului in Germania a crescut de la 16% la 19% si ratele impozitului pe venituri pot fi, de asemenea, crescute la aproximativ 48%, dar faptul ca impozitul societatilor este inca mai jos de 30% este o recunoastere a tendintei de a-l micsora. In Italia, rata de impozitare a profitului companiilor a fost de 33% + IRAP (un impozit regional pe activitatile de afaceri), iar din anul 2008 este de 27,5% + 3,9% IRAP - un total de 31,4%, ceea ce inseamna ca modificarea a avut loc doar la nivelul ratei principale. In Marea Britanie au avut, de asemenea, loc mai multe reforme drastice recente: rata de impozitare a profitului a scazut la 28%, dar a crescut in toate celelalte domenii. In general, criteriile privind subventiile sau reducerile fiscale au devenit mai stricte, iar rata de impozitare pentru IMM-uri a fost majorata la 20%, apoi marita la 21% in 2008, iar pana in 2009, aceasta va fi de 22%. Pe de alta parte, ca schimbare pozitiva totusi, rata de impozitare de baza a scazut de la 22% la 20%, dar se vor face inca multe alte modificari fiscale.

Urmarea - in numarul de joi, 28 august