In Romania, pescuitul, pentru cei mai multi - o relaxare, pentru altii - un adevarat microb, iar pentru unii – un business, inregistreaza anual o cifra de afaceri de aproximativ 20 de milioane de euro. Suma pare mare, insa, daca tinem cont ca un milion de romani sunt pescari si daca ne uitam cat investim noi si cat investesc altii in echipamente de pescuit, constatam ca suntem codasii Europei. De aceea, proprietarii de balti se vad nevoiti sa dezvolte afaceri conexe, pentru a-si asigura investitia in apa.

Dupa statistici, se poate spune ca romanul s-a nascut si pescar, un milion din populatia tarii fiind atrasa de monstrii acvatici. Fie ca discutam de amatori, fie de profesionisti, de-a lungul timpului, vanatoarea crapului, a stiucii, a carasului sau a celebrului biban a trecut de la etapa necesitatii la cea a placerii, transformand-o, la nivel mondial, intr-o afacere de miliarde de euro. In Romania, acest business a inceput sa prinda contur imediat dupa revolutie, cand traditionala undita din trestie a fost inlocuita, treptat, cu ustensile din carbon, lacurile au trecut incet-incet in sectorul privat, iar comerciantii articolelor de pescuit si-au dezvoltat retele la nivel national. Fie ca e un simplu hobby sau un sport de performanta, pescuitul are pretul lui, mai mult sau mai putin piperat.

Un hobby costisitor

Monstrii din adancuri, care fac de fiecare data deliciul povestilor pescaresti, ii atrag pe romani - ce-i drept, contra cost - intr-o adevarata aventura care, potrivit traditiei, incepe inainte de caderea zorilor. „Daca nu esti pe balta cu noaptea-n cap, atunci degeaba te mai numesti pescar“, spune Catalin, un veteran intr-ale pescuitului, venit in comuna Sarulesti, pe malul lacului Benga, convins ca astazi o va prinde chiar pe Moby Dick.

Pentru marea captura, pescarul s-a inarmat cu lansete, monturi care mai de care, dar si o gama variata de momeli. De la el aflam ca pentru o mamaliga de arc a platit opt lei, pentru trei pumni de rame, zece lei, iar pentru sase lingurite de viermusi, alti doi lei. La totalul de 20 de lei, pescarul a platit si taxa de pescuit, care se ridica aici la 150 de lei.

Chiar daca de cele mai multe ori sortii de izbanda nu sunt pe masura asteptarilor, mania pescarilor nu are limite. „Am stat si doua nopti pe balta si nici nu s-a miscat bambina“, ne explica pescarul cum sta treaba cu vanatoarea monstrilor acvatici. „Platesti si taxa de intrare pe balta, alti bani pe momeli si mult mai multi pe scule, dar, chiar daca nu prinzi, te relaxezi“, marturiseste Catalin, al carui juvelnic, de data asta, il consola cu cateva kilograme de caras. „Au fost zile mai bune, dar baltile de-acum parca nu mai sunt ca altadata“, isi ineaca omul nostalgia pescareasca in apele Bengai.

Statul a vandut lacurile, dar si-a pastrat apa

Pentru ca pescarii sa-si incerce norocul pe lacul Benga, proprietarul lacului, Dragos Manzat, a instituit o taxa de 150 de lei pentru o zi de pescuit, dar si un regulament de ordine interioara, pe care temerarii sunt obligati sa-l semneze la intrarea in baza piscicola.

„Am facut regulamentul pentru ca altfel plecau si cu 80 de kilograme de peste pe zi“, spune Manzat. El a hotarat ca fiecare pescar sa nu poata pleca acasa decat cu maximum trei exemplare (zece kilograme in total) de crap sau cteno, surplusul putand parasi lacul doar contra cost, 12,5 lei/kg.

„Sa administrezi o balta piscicola nu e o afacere profitabila, dar iti poate da sansa unui trai decent“, ne spune Manzat, ale carui orientari de business se indreapta catre o baza de agrement pe care a inceput sa o dezvolte chiar aici. Piscina, teren de tenis, sala de forta, dar si casute din lemn pentru cazarea pescarilor sunt doar cateva din realizarile acestuia in mijlocul campului, dar la malul lacului.

Pentru 200.000 de lei, el a devenit proprietarul terenului de sub apa, al fondului piscicol si, in curand, spera sa cumpere si digul, pentru care plateste lunar la stat aproape 500 de lei. Cele 25 de hectare de luciu de apa au ramas in proprietatea statului, iar pentru primenirea acesteia, in functie de debitul raului Mostistea, pe care se afla si lacul Benga, Manzat plateste anual o taxa de aproximativ 1.800 de lei catre Apele Romane.

Investitii de sute de mii de euro

In cei patru ani de cand e proprietar, el a facut investitii majore in fondul piscicol, pentru puietul adus aici cheltuind peste 600.000 de lei. Furajarea pestelui si plata celor patru paznici il costa lunar peste 4.000 de lei. „Pentru paznici am pregatit si prime de 1.000 de euro, pe cap de braconier prins, dar pana acum nu au avut sansa sa o primeasca“, ne dezvaluie acesta modalitatea prin care a reusit sa estompeze braconajul in zona.

Din taxa pe care o pretinde si incaseaza zilnic de la pescari, a reusit pana acum sa-si amortizeze jumatate din investitiile facute, dar marea lovitura spera sa o dea odata cu punerea la punct a bazei de agrement. „La toamna, o sa aduc aici si insule plutitoare, pentru a da posibilitatea indragostitilor sa vina aici pentru o cina romantica speciala“, promite Manzat, care pentru o astfel de masa plutitoare va plati unei firme germane aproximativ 15.000 de euro. Dupa spusele lui, pana acum, in baza sa turistica, in reteaua electrica, dar si in pescuit a investit peste 400.000 de euro.

Bittman, de la rock la Sulimanu

Vecin de business cu Manzat si proprietar al lacului Sulimanu din comuna Sarulesti este si solistul trupei Holograf, Dan Bittman. Chiar daca nu este un pescar impatimit, rockerul a aruncat ancora aici in urma cu patru ani si a facut, pana acum, investitii de peste 100.000 de euro. Pe langa obiectul principal de activitate, pescuitul sportiv, pentru care le pretinde pescarilor o taxa de 50 de lei pe zi, Bittman are planuri mari de afaceri. Primul obiectiv ar fi realizarea unei ferme de sturioni, pentru care incearca sa obtina fonduri structurale, iar, in cazul nereusitei proiectului, dezvoltarea turismului in zona, printr-o baza moderna de agrement, pentru care a cumparat deja hectare importante din jurul baltii. Potrivit artistului, pentru o ferma serioasa de sturioni, investitia poate trece de un milion de euro, iar rezultatele businessului se pot vedea abia dupa patru sau cinci ani. „Pentru acest proiect, am consultat deja o firma de specialitate din Timisoara, iar pentru dezvoltarea afacerii este necesara o suma mare de bani“, spune Dan Bittman, dezamagit de faptul ca incercarile sale de pana acum pentru obtinerea unor fonduri structurale au fost zadarnice.

Sturionii se ineaca in birocratie si relatii

„Pentru a obtine fonduri structurale trebuie sa te numesti intr-un fel, sa fii al nu stiu cui sau sa ai tu foarte multi bani pentru a le putea accesa“, se plange artistul, care a tinut sa precizeze faptul ca intr-un astfel de demers „te lovesti de o birocratie fara limite, tergiversari in aprobarea proiectului sau alte piedici anormale pentru un stat democratic“. Totusi, pana va decide intre ferma de sturioni si baza de agrement, Bittman administreaza lacul Sulimanu si spera ca, la viitoarea licitatie, sa poata cumpara si digul din aval pentru care, precum si ceilalti proprietari din zona, plateste chirie. Despre profitul anual artistul spune ca, dincolo de cheltuielile cu popularea lacului cu puiet, furajarea pestelui si salariile angajatilor, ii ajung in cont doar cateva mii de eu- ro. „In fiecare primavara aducem puiet pentru care platim doua sau trei miliarde (de lei vechi – n.r.), dar investitiile importante au fost facute in reteaua electrica, umbrare, pietruirea drumurilor si refacerea digurilor“, a spus Bittman. El a marturisit si faptul ca, in zilele bune, in special primavara si toamna, lacul Sulimanu atrage intr-o zi o medie de 30-40 de pescari, pentru care incaseaza pana la 2.000 de lei.

Exista si balti de-un pol

Din salba celor opt lacuri de la Sarulesti, aflate pe cursul raului Mostistea, cel mai ieftin din punctul de vedere al taxei pentru pescuit este lacul Calareti III. Pentru doar 20 de lei, pescarii isi pot incerca norocul in fiecare zi pe un luciu de apa de peste 28 de hectare. Potrivit administratorului baltii, Valentin Troanca, in adancuri asteapta nada pescareasca novacul, carasul, crapul chinezesc si romanesc sau tenul. „Noi suntem mai saracuti si de aceea am scazut taxa, dar si pentru a da posibilitatea oricui sa se relaxeze aici“, spune Troanca. Din 2005, el a investit in popularea lacului putin peste trei miliarde de lei vechi. Recordul personal pentru cei mai multi pescari veniti in aceeasi zi pe balta lui: 200.

„Sunt zile cand se prind si capturi frumoase, dar si zile nefaste, iar media zilnica este de 40 de pescari“, a dezvaluit Troanca, ale carui idei de afaceri in zona se indreapta tot spre o baza de agrement.

„Vrem sa investim aproximativ sase miliarde de lei vechi in casute din lemn si umbrare, apoi ne vom orienta spre investitii mai mari“, a mai spus administratorul lacului Calareti III.

Vanzari la cota de avarie

Lanseta, mulineta, fir, carlige (naluci), minciog, juvelnic, suporti, nade si momeli, plus alte accesorii si chiar articole camping sunt componentele unui echipament complet pe care un pescar respectabil trebuie sa le aiba in dotare. Pentru a te putea inregimenta in breasla pescarilor, costul unui echipament modest este de minimum 100 de lei, in timp ce unul cu pretentii poate ajunge la 3.000 de lei. Goana dupa monstri acvatici a dezvoltat si in tara noastra afaceri profitabile din punctul de vedere al comercializarii articolelor de pescuit. Fie ca se vand in piete, pe taraba, fie in magazine autorizate, echipamentele de pescuit par sa fie la mare cautare, dar vanzarile acestora nu se ridica la nivelul celor din tarile dezvoltate din Europa. „Daca in Romania, la capitolul vanzari, se inregistreaza anual sub un euro pe cap de locuitor, in tarile dezvoltate aceasta cifra este de 15 sau chiar 20 de ori mai mare“, a declarat Serban Matei, directorul general al companiei de profil Arrow International. El a precizat faptul ca romanii sunt depasiti, din cauza nivelului scazut de trai, chiar si de unguri, care, „la o populatie de doua ori mai mica decat a Romaniei, ating o cota dubla a vanzarilor in comparatie cu cea din tara noastra“. Potrivit lui Matei, cifra totala care se cheltuieste anual pentru achizitionarea articolelor de pescuit este, la nivel national, intre 15 si 20 de milioane de euro. „Acest business este conditionat de veniturile romanilor, de concurenta prezenta in piata, dar si de existenta locurilor de pescuit“, a subliniat Matei.